O razã

În dimineata asta mã las inspiratã (cã tot îmi aratã telefonul cã astãzi vor fi cu 8 grade mai putin ca ieri) de rãspunsul promt, senin si hotãrât al uneia dintre minunile mele de la clubul de lecturã, în vârstã de sase ani, la întrebarea “unde locuiesc razele soarelui”: Razele soarelui locuiesc acolo unde le este dat sã locuiascã! Tiii, ce eseu plecând de aici, nu-i asa? 🙂

În altã ordine de idei, om bun si drag din viata mea, oricine ai fi, oriunde te-ai umbla, nu uita sã lasi o razã de soare în urma ta! ⛅

Bunã dimineata la cafea! 🙂

Pe-aproape(le)

Stiu cã nu e încã vremea, dar nu mã pot abtine de câteva dimineti încoace sã-mi arunc privirea, înainte de cafea, la zarzãrii de sub balcon. Poate, poate, îmi zâmbeste vreo floare, ceva. E ca si cum as alerga spre tine, trecãtor prin viata mea, oricine ai fi, orice nume ai purta, pentru un salut, o strângere de mânã sau o îmbrãtisare, stiind cã omenia e pe aici, pe undeva. Ca primãvara. 🙂

Bunã dimineata cu poftã bunã la cafea! 🙂

Sf. Valentin

Pânã si Pufi a mirosit ceva mai multã declaratie de iubire în aer, motiv pentru care, de la 3 jumate în noapte, pânã pe la 5 si un pic, a avut grijã sã-si declare iubirea mai abitir ca-n alte nopti, printr-un salt brusc si reusit, mai întâi, pe burta mea, cu frãmântat plãcinte, torcãnit puternic, mângâiat cu lãbuta pe fruntea si obrajii mei, si mustãti gâdilicioase mai apoi. Iubirea asta, cum nu te lasã ea, uneori, sã dormi când tu, tot ce-ti doresti în acele momente este SÃ DORMI! 🐈🐈🐈

Bunã dimineata, oameni dragi din lumea întreagã, poftã bunã la cafea, la iubit si pisicit! 😀

Teleportare

Iubesc ploile oricum, iar pe cele de Fãurar – chiar dacã se vor fi transformat în ninsoare – le iubesc cu atât mai mult. Ploaia de Fãurar e un fel de teleportare întru împrimãvãrare când încep pânda de muguri si flori de zarzãri. Si când mã voi fi înzãrzãrit, mi-oi face iar un scrânciob mare din gândul meu de bine. Iuhuhuhuuu, balans, tine-te bineeee!

Bunã dimineata, oameni dragi din lumea mare, cafea cu împrimãvãrare! ☔🌱

Portabil

Sã ai mereu un portativ micut cu tine. E gândul trezirii dintr-o zi de luni. Sã-l scoti din buzunar, sã zicem, ori de câte ori emotia-i în tine, sã-l joci în palme, sã-l rãsucesti, sã-l pui la inimã, la tâmple, pânã când notele muzicale în cuvinte le potrivesti. Sã dai “play” apoi si sã-l asculti cã, cine stie, poate-ti spune cântul cine, în acele clipe, esti.

Bunã dimineata, oameni dragi din cântul meu, poftã bunã la cafea si note muzicale, sorbind împreunã din ea! 🙂

În loc de revolutie

Lipsa s-a individualizat. A luat atât de bine forma trupurilor în care, de atâta prea-răbdare sau frică s-a interiorizat, că din ochii celui ce o poartă, lipsa nu mai poate fi decât cu greu, cu mare greu (poate doar cu un bisturiu!) identificată. Lipsa s-a sistematizat. Și, căpătând culoarea ochilor și forma nasului și forma gurii trupului/sistemului în care s-a băgat, i se pare că s-a acomodat. Oh, lipsa s-a resemnat.

Mai ții minte cum era când lipsa mea s-a întâlnit cu lipsa ta?

Ai un bisturiu?
Să ne facem frați!

Știi?
Lipsa mea vrea să se țină de mână din nou cu lipsa ta. Lipsei mele îi este dor de lipsa ta.


Lipsa mea ți-a trimis un bilețel (și pe bilețel scria nu stiu ce cã scrisul lipsea)

Piticul, iar

Din motive independente de vointa mea si, în mod curios, independente chiar de vointa lui Pufi motãnilã, m-am trezit pe la 4. Cocolosit lângã mine, privindu-mã intens, ba, de-a dreptul holbându-se la mine, pus pe nãzbâtii, cu un chef nebun de joacã, l-am zãrit pe piticul insomniac. Aha, m-am dumirit, tu erai!, i-am zis. L-am luat cu binisorul, i-am spus cã nu e ora potrivitã deloc pentru joacã, dar el, nu si nu. Pentru vreo orã, m-a împuns cu degetul în obraz, mi-a gâdilat nãrile, m-a ciupit de barbã… L-am împins si eu, l-am împuns, l-am gâdilat pânã… hat!, a cãzut chiar din pat. Uf! Credeti cã am scãpat? Nici vorbã. Cãzãtura l-a trezit pe Pufi, iar Pufi a fost fericit cã i s-a eliberat locul în pat. Iar de aici nu vã mai spun cã bãnuiti ce a urmat… 😌

Bunã dimineata, oameni dragi din insomnia mea, poftã bunã la cafea! ☕🌞🍀

În altã ordine de idei, mi s-a fãcut de primãvarã!

Ca o balerinã pe patine

Piticul insomniac nu mi-a fãcut nici azi de cap, a dormit nerãsucit, dar a fãcut cum numai el o stie ca atunci când nu-i cu insomnie, adicã noaptea sã treacã vâââj! prin mine, ca o balerinã pe patine. As mai fi dormit un pic!, i-am spus buclucasului pitic. Ei, dar haide, nu te alinta, mi-a zis, ai de cântat, de scris, citit, umblat, o zi întreagã pentru-nfulecat si admirat! Multumesc, pitic, m-ai luminat!

Bunã dimineata, oameni dragi din lumea pe patine, poftã bunã la cafea cu fascinatii si admiratii, sorbind împreunã din ea! ☕🌞

Piticul

Trebuie sã recunosc cã mi-e drag piticul meu insomniac, îsi face de cap nu musai în nopti cu lunã plinã ori cu eclipsã sau mai stiu eu ce alt fenomen, ci numai când i se pare lui cã-i rost de insomnie, iar în noptile acelea, desigur, mi-o coace si mie. Asa se face cã azi-noapte piticul a dormit bustean si se dãdea cu sania pe zãpada care era un ocean de vise aparte nescrise în vreo carte. 🙂

Bunã dimineata, visãtori din lumea întreagã, poftã bunã la cafea si bune povesti de rostuit, sorbind împreunã din ea! ☕

”free fall, flow river, flow…”