river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

cineva

Jul-21-2014 By river
From Vama Veche, 1 mai 2014

Nu vi se intampla sa va treziti, uneori, cu gandul la acei CINEVA ale caror nume nici macar nu le stiti, nu le-ati stiut niciodata, dar care, la un moment dat, vor fi insemnat cumva, ceva, in trecerea prin viata voastra? Cum ar fi, de exemplu, acel cineva care, in timpul unei vacante, ti-a dedicat un semn de pace, trecand pe langa tine pe o plaja, un zambet de nicaieri sau, pur si simplu, un “hey, cheer up!” si atat, cand tu te credeai singur cu gandurile tale, abandonat pe undeva pe o banca in fata unui supermarket?

Între patru pereți

Jul-8-2014 By river

M-am surprins măcinată zilele trecute, fiind martora unui eveniment din sfera culturii organizat de o instituție de cultură, de întrebarea ”unde se vor fi ascunzând sensurile unor cuvinte mari, precum identitate culturală și valoare națională?”. Revin de fapt la această frământare ori de câte ori mi se întâmplă – în virtutea inerției sau a atribuţiilor de serviciu – să mă aflu în instituția respectivă, dar nu numai, la evenimente organizate cu scop nobil, de altfel, dar care eșuează, pentru mine cel puțin, prin reducerea evenimentului la, mereu, aceeași concluzie – lamentabilă tânguire: ne-au murit valorile naționale, tinerii din ziua de azi nu mai pun preț pe nimic, este nevoie de regăsirea identității naționale, culturale. ACUM, prin NOI! Vorbe mari, aruncate teatral până la penibil, de către reprezentanți ai vieții culturale a urbei. A urbei viaţă şi… cam atât.

Înțeleg pe undeva nostalgia unora legată de modul de desfășurare a evenimentelor culturale de altădată – vremuri când, din păcate, astfel de evenimente erau singurele modalități de a transmite ce simți tu, voalat, dincolo de obligația de a recita versuri impuse despre patrie și conducătorul iubit. Înțeleg și răbufnirile – pe alocuri justificate – legate de ”eternul” dezinteres al ”tinerilor din ziua de azi” pentru manifestări culturale. Înțeleg și accept astfel de atitudini pentru că, dacă n-aș face-o, aș deveni în mod automat una de-a celor dintâi amintiți, dar nu pot să nu-mi reamintesc de fiecare dată că părinţii spirituali ai acestor copii suntem noi.

From Diverse

Ca atare, au ajuns, așa în acceptarea mea, să mă sâcâie toate aceste devieri ale sensurilor unor concepte precum cultură, identitate, valoare. Vorbim cu atâta înverșunare de poeții NOȘTRI, de valorile NOASTRE, de limba NOASTRĂ, de parcă ne-am fi născut cu peniţa în mână, de parcă maicile ne-ar fi zămislit pe podiumuri ornate cu lauri, de parcă ne-am fi născut vorbitori de limbă și direct cititori de literatură română, nu niște bieți prunci universal orăcăitori.

Dragi părinţi spirituali, un om devine valoros prin ceea ce face, nu pentru că este băcăuan, bistrițean, bucureștean, român, american, englez sau somalez. Un om devine valoros atunci când ceea ce face el produce efect dincolo de vreo graniță. Închiși între patru pereți, pictorii nu pot deveni celebri și nici scriitorii valoroși dacă-și țin gândurile în cerc restrâns, iar un actor nu se face cunoscut încăpățânându-se să-și țină recitalurile în baie, în fața oglinzii. La fel, dacă vreţi, la conştiinţa chiar a “valorilor autohtone” nu se ajunge negând “valorile autohtone” ale altora.

Despre ce identitate culturală vorbim, despre ce mândrie națională, despre ce valori autohtone, deci? Că mie nu mi-i clar.

Editorial Ziarul de Bacau, 7 iulie 2014

Colivia

Jul-2-2014 By river

Sunt ferecată

toate stările lumii au intrat în mine
și mi-e că dacă deschid gura
o să mă vărs
sub formă de cutremure ale conștiinței
conștienței.

From Diverse

Războaie, pace, iubire, înfrânare, desfrâu, boală, vindecare, iertare, dezlegare, azi, ieri, mâine, Spațiu, tic-tac, AZI, acum, niciodată, pentru totdeauna, cum spui tu, tăcere, lapte cu miere, dezmierdare, visare, uitare, trezire, fugă, rugă, tăcere, războaie, pace

Așa că tac
și doar cu gândul eliberez toate stările lumii
una câte una.

Ciungam

Jul-1-2014 By river

Iar am prins în mine răsăritul
îl molfăi ca pe o bomboană gumată
și am
am o vagă bănuială că o să rumeg așa
la răsăritul meu
mult și bine
până-mi vor trece anunțatele ploi

Întind răsăritul
de la mine la tine
și fac și baloane din el

precum copiii
din ciungă.

From Diverse

Sens

Jun-30-2014 By river

Dacă ochiul are vreun sens, în privirea cui se ascunde? Și dacă mâinile au vreun sens, în mângâierea a ce râvnește el? Și care-i sensul genunchiului? Şi care-i sensul cefei?

From Neverending Praga, aprilie 2011

Iar dacă el, cuvântul însuși, are vreun sens, în rostirea și înțelegerea cui se află pentru a justifica simţirea, gândirea, privirea, mângâierea, umilinţa, suflarea, sfidarea, Războaiele, Libertatea, Pacea, Dreptatea, Adevărul?

Cuvintele sunt dezbrăcate de sensuri, când, de fapt, sensurile ar trebui să rămână după ce-ți dai jos cuvântul.

De pace

Jun-23-2014 By river

Mi se întâmplă să mi se lege de trup
- neprogramată dimineață! -
să mi se lege de trup
tricoul portocaliu
cu minibus,
motocicletă
și flori de pace.

From Desenele mele

În ziua aceea toată
așa, neprogramată,
în cântec mă las
”sunt hippie
sunt trippy”
am evadat din mine

mă umblu cu gândul la tine…

Jun-20-2014 By river

Astăzi m-am trezit cu un puternic sentiment de admirație față de cei care știu să-și poarte povestea cu atâta demnitate că, până să ajungi să-i asculți și să te cutremuri, aproape că îi bănuiești copleșiti de fericire.

From Neverending Praga, aprilie 2011

poecânt(ec)ul

Jun-19-2014 By river

poecânt(ec)ul, gen literarşimuzical de sine stătător, în, dinspre şi pentru sine
pentru tine
creația aceluiasi autor sau autor colectiv

poecânt(ec)ul cucerește de la prima ascultare
că se ascultă
nu se citește
având ca efect imediat pentru ascultător
intrarea acestuia în starea de fascinație

From Vama Veche, 1 mai 2014

poecânt(ec)ul e creat nu pentru a fi descoperit
ci pentru a te descoperi pe tine însuți

cu nebănuite, dar puternice semnificații
efecte vizuale și sonore
poecânt(ec)ul devine
necesitatea
stricto sensu
- a ta –
de ”a fi”

revelație
recunoștință
autor

și nu, nu e plină lumea
de muzicieni
sau de poeți
.

La cafea cu poetii

Jun-19-2014 By river
From Omul si albina sa, Bacau, ArtistNe(s)t 2013

Si-mi plac diminetile pentru ca diminetile, mai mult ca in oricare alte ore ale zilei, imi beau cafeaua cu poetii (mei), le spun vrute, tainuite, sadite in mine de ani -poate chiar din primul an al vreunei copilarii -, parguite si e fain sentimentul asta de spovedanie, de siguranta pe undeva ca poetii te asculta. Pai cum sa te scrie altfel, daca nu te asculta? Si treci la urmatorul vers.

Atunci cand neputinta doare

Jun-18-2014 By river

Sunt zile, le-ai trăit și tu, le trăiești poate chiar acum, când sensul lucrurilor ce “trebuie” făcute – pentru că așa scrie în contractul tău semnat cu alții – deviază. Sunt acele zile în care, de fapt, sensurile lucrurilor semnate prin contractul tău cu tine însuți deviază. Te trezești un mim al acestor sensuri și ți-e greu să joci jocul ăsta, mim, și nu-ți dorești, în acele momente de deviere, decât să se termine odată jocul ăsta în care fără să vrei te-ai prins, dar din care îți place totuși să fii parte pentru că e o provocare, nu-ți dorești, spuneam, decât să ieși (și de data asta!) învingător. Să mergi mai departe.

Știi despre ce vorbesc, nu-i așa? Vorbesc despre acele periodice mimări ale liniștii, calmului și păcii din interior, când, de fapt, în afara ta sunt furtuni, uragane, războaie. De care îți pasă. În acele zile ai o conștiință mult mai profundă și dureroasă a neputinței tale în fața lor, a celor din afară – furtuni la propriu, uragane, războaie – pentru că nu le poți înțelege și, printr-un “like” sau “share”, ești conștient că nu le poți opri.

Scriam cândva, într-una din zile ca acestea: În ultima vreme, cineva drag și-a pierdut pe cineva drag, cineva drag se luptă să învingă o boală crâncenă, cineva drag se supără pe mine, cineva drag sună în miez de noapte că a avut accident de mașină, cineva suferă de prea multă iubire, dar ce spun eu, lista e lungă… Printre acestea, zilnic, povești de semeni necunoscuți, dar săraci, ori cu ciocane, topoare, sinucideri, violuri și copii abandonați îmi sunt depănate din cel puțin trei surse, telefoanele sună, voci de la capătul firului invocând datorii, banii nu-s, continuă tu…

From Diverse

Când, în acele zile, ai o profundă conștiință a tuturor acestor reale și metaforice furtuni, atunci deviază sensurile lucrurilor care “trebuie” făcute odată cu semnarea vreunui contract. Cu cei din afară și cu tine. Pentru că, ziceam atunci ca și acum, peste toate, peste toate acestea este și povestea mea! Ceea ce este exclusiv al meu, ce ține de mine, de trăirea, de iubirea, de casa, de familia, de viața mea…

Și-atunci, joci mim.

Și revin la gândurile mele și justificarea mea de “a fi” din acele zile pe care le-ai trăit și tu. Pe care, poate, le trăiești chiar acum: “Unde să scuip toate acestea și cui și cu ce folos? Le leg fedeleș, le bag în mine și le diger. Înghit – groaznic, amar gust – îmi casc ochii a zâmbet, îmi pun un cântec pe buze și merg mai departe. Lăsându-mi mereu un braț liber pentru cel ce vrea să-mi țină sau să-i țin de urât… Cu un desen, cu o poezie, cu un parfum de floare, cu lapte cu mămăligă, cu un cîntec, cu o cafea, cu un banc bun, cu iubire, cu speranță, cu un concert, cu o vorbă bună, cu un bulgăre de zăpadă, cu o carte, cu un film, cu un sărut, cu o îmbrățișare, cu o încurajare, cu o naștere, cu un botez, cu o aniversare, cu o excursie, o vindecare”.

Continuă tu!

Editorial, Ziarul de Bacau, Bacau, 2014
Foto: Madalina Rotaru. Artist: Galina Borrisova(Bulgaria), in spectacolul “anti – Gone – It’s me”, câștigătoarea, alături de românca Gina Șerbănescu, dramaturg și critic de dans, a celei de-a doua rezidențe “E-Motional: rethinking dance” desfasurate la Centrul de Cultura “George Apostu” Bacau, 2014