river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

From Respiratii

Au fost odată ca niciodată niște păpuși a căror bucurie era să dea bucurie copiilor, întruchipând povești nemuritoare. Au fost și niște mânuitori de păpuși. Unii, păpușari adevărați, alții, doar manipulatori. Dar pentru că păpușarii, din bun-simț și educație aleasă, au crezut că-i mai bine să-și facă meseria și atât, cu bună credință, brațele celorlalți mânuitori s-au dezvoltat în brațe de caracatiță…

Păpușile, înainte de a intra în scenă, pe mâna păpușarilor și a manipulatorilor, erau depozitate, impropriu, știut de la bun început, în subsolul degradat al unei clădiri în degradare… Cu fiecare ploaie, subsolul se inunda, iar păpușile se degradau. Păpușarii au atras timid, prea timid, atenția stăpânilor clădirii. Aceștia, însă, nu cunoaștem motivele, au tot amânat găsirea unei camere frumoase pentru păpuși…

Într-o zi, după mulți, mulți ani de amânare, un vremelnic trecător prin clădire, ascultând ofurile păpușarilor, le-a spus, ”e simplu, există o clădire mai mare, unde, tot la subsol, păpușile pot fi depozitate în siguranță, spațiul fiind bine izolat, dar există și posibilitatea mutării lor la etaj”. ”Mai mult”, a spus vremelnicul trecător, ”o să facem o expoziție din aceste păpuși, pentru bucuria copiilor, iar după expoziție păpușile vor fi recondiționate, iar apoi putem face un muzeu, chiar aici, în foaier”. Expoziția a fost, dar păpușile nu au mai fost mutate, iar trecătorului i s-au negat cuvintele și intențiile… De către manipulatori.

Într-o zi, la scurt timp după ce trecătorul a părăsit definitiv clădirea, înțelegând că e un musafir nepoftit și nedorit, a venit o ploaie mare, mare, mare. Subsolul s-a inundat, păpușile aproape au murit.
Și ca să vezi, povestea asta nu e cu sfârșit fericit: Nu doar că păpușile aproape au murit, dar Trecătorul a fost găsit vinovat pentru asta, plecat fiind chiar de ceva vreme pe alte meleaguri…
Muzeul ar fi fost primul muzeu de marionete și păpuși din țară.
Era nevoie doar de o găleată de var…

Cântec de arșiță

Jun-23-2016 By river
From Respiratii

Diii, căluții mei din stropi de rouă
cu stropi de rouă
tropotiți-mi trupul
ca trupul
din firele de iarbă,
în iarbă
să mă renască furie de verdeață
ca din verdeață să mă prind
miros de rădăcină
la rădăcină să m-admir
cum trup obscen iau forme
diforme
toropită sub copite,
tropotită sub copite,
copitele de rouă!

(Castelul Verde,2008)

Cheia

Jun-21-2016 By river
From Respiratii

Nu știu cum s-a întâmplat
(dar vă zic, e adevărat!)
Vrăjitoarea, bat-o vina,
Licuriciului i-a luat,
Într-o zi, toată Lumina.

Gâzele-s îngrijorate
Că de-atunci, de-i zi ori noapte,
Licuriciul doar oftează
Trist e-întruna, lăcrimează
Și retras într-o agudă
Nu mai vrea nimic s-audă
Pe nimeni să nu mai vadă
Din întreaga lui Livadă.

”Cum să facem, dragi surate
Pe drăguțul nostru frate
Să-l aducem la liman?
Vreo idee? Că eu n-am!”
Spuse doamna Furnicuță,
Totdeauna o drăguță.

Poposit pe o primulă,
Domnul doctor Libelulă
Se-oferi să îl consulte,
Licuriciul să-l asculte,
Iar după verificare
Spuse clar, cu voce tare:
”Dragi gâzuțe, nu-i prea bine
Boala ce pe Licurici îl ține
E o boală mult mai grea
Decât nouă ne-ar părea:
N-are poftă de mâncare,
Lumea-i pare mult prea mare
Și e grav, că nu-i mai pasă
De nimic, iară din casă
Zice că nu vrea să iasă,
Că, de când n-are Lumină
Ce rost are în Grădină?
Licuriciul nostru are:
Sufletul în supărare!”

”Vai, săracul Licurici
-Gâze mari și gâze mici
Se văitau în gura mare-
Oare are vreo scăpare”?

„Leac ar fi, nu vă pripiți
Însă trebuie să știți
Că nu e așa ușor!”
Spuse Libelula-n zbor.
”Pentru-a da iar în sclipire
E nevoie de Iubire
De Iubirea voastră toată
Sincer, necondiționată.
Gata, nu vă mai văitați:
Licuriciu-l gâdilați,
Cel puțin o dată-n zi
Până când veți reuși
Să îi scoateți un surâs
Iar apoi, hohot de râs!”

Gâzele s-au pus pe treabă
Cu răbdare, fără grabă
Vorbe blânde îi spuneau
Iar apoi îl gâdilau
Până când, din papucei,
Licurici făcu scântei
Iar din hohote de râs
Supărarea-încet s-a dus…
Și de-atunci, Grădina toată
Noaptea este luminată
Iar pe poartă scrie așa:
Acces liber cu Iubire
Gânduri bune și sclipire
Iar de nu puteți răzbate
Nu vă-îndepărtați, nu foarte,
Cheia de intrat aici
O găsiți la Licurici!

Cardinale

Jun-17-2016 By river

Mă apucasem de sărutat la scoarța copacilor mei, la amiază. Mă implorase pădurea. Se crăpase deja buza de sus și-mi amorţise limba de-atîta lins lichenii, cînd ajunsese pădurea să nu mai ştie dacă-o iubesc la Nord sau salivez la Sud, gemîndu-mi întruna că nu ţine minte dacă, vreodată, au existat în ea, semne cardinale.
Şi-a fremătat pădurea! Şi m-a rugat nebună să-i mai aduc pe seară o lamă de topor. A doua zi, pe scoarţă, erau stîngaci cioplite litere aiurea. Și N și S și E și V, să aibă pădurea încotro să apuce…

From Respiratii

În rouă, cărări

Jun-16-2016 By river

Împrăștiați-vă prin iarbă, puhoi de bobi de rouă, să-mi lingeți tălpile dis-de-dimineață, dis-de-dimineață să îmi țâșnească crengi din mugurii de umeri. Dis-de-dimineață, voi pleca, precum Pasărea Phoenix, ”cu roua-n picioare”, e rândul meu sa redevin copac, să redevin suprema voastră încălțătoare. Și mâine dimineață, puhoi de bobi de rouă, tălpile să-mi lingeți, la frunze să m-ajungeți…

From Respiratii

Mic tratat despre literă

Jun-14-2016 By river

Și dacă litera are un sens
câte sensuri cuvântului împarte
și-o lume apropie
și-o lume desparte?
suntem la distanța dintre a și î
din ”a ura” și ”a urî”…

From Respiratii

Spre senin

Jun-11-2016 By river

palmă după palmă

dintr-o parte, vântul
dintr-o parte, răsăritul
și-n moalele capului
arșiță
sub centură–i lovitură de furtună

nu obosesc să îmi întorc obrajii

sunt starea vremii mele
întru înseninare

From Diverse

Niște pereți

Jun-11-2016 By river

Ca azi, la prezentul continuu. Mai demult, îmi proiectam cai verzi pe pereți, cu ochii deschiși visam la pereți, vorbeam cu ei, pereții, nu treceam de ei, pereții. Acum găsesc fascinant, tot cu ochii deschiși, să-i las pe ei să-mi vorbească, să-i ascult dincolo de ce-mi lasă să văd… La fel cum, de ani, am dat privitul răsăritului pe trăitul și ascultatul lui. Dimineață de dimineață. Un fel de dependență, dar nu de cafea, ci de răsărit.

From Diverse

„DE CE DAI, MĂ, DE CE DAI?”

Jun-7-2016 By river
From Muze peste tot

A trecut campania electorală, urâta campanie electorală, plina de ură (nu presărată cu stropi de furie, știi?, e o diferență, acolo, aproape insesizabilă, dar atât de importantă, între ură și furie/mânie) campanie electorală și au trecut aparent – rezultat atât de evident al acestui ”urât” și ”cu ură” – și împroșcările cu venin dintre cei cu drept de vot. Aparent! Pentru că tot veninul ăsta pe care îl revărsăm unii asupra altora în astfel de momente reprezintă, am mai spus-o, din PUNCTUL MEU DE VEDERE, cetățean adică cu DREPT de vot, doar puncte culminante ale învrăjbirii, o învrăjbire dată de incapacitatea noastră, ca indivizi separați, cu drept de vot, de a dezvolta o societate a bunului simț și a responsabilității sociale…

Și te întreb pe tine, seamănul meu cu ACELAȘI DREPT DE VOT ca și mine: de ce îmi înjuri părinții și bunicii că și-au exprimat acest drept cum au știut ei că-i mai bine pentru ei, gândindu-se, desigur, la binele meu, adică al fiului, nepotului, strănepotului etc. Da, chiar dacă binele ne este diferit reprezentat! Cu ce drept?

Și te întreb pe tine, seamănul meu cu același drept de vot ca și mine: de ce îmi înjuri copilul care, cu același drept de vot ca și mine, părintele lui, și ca și tine, a ales să nu și-l exprime?

Și te întreb pe tine, seamănul meu cu același drept de vot ca și mine: de ce mă împroști cu venin pentru că, exercitându-mi dreptul de vot, am pus, poate, ștampila pe altcineva decât tu ai făcut-o?

Și am să-ți răspund tot eu: pentru că ai DREPTUL, ACELAȘI DREPT CA ȘI MINE, nu doar de vot ci, și de liberă exprimare. Nu-i așa?

Și-am să-ți mai răspund că, deși mă doare cumplit modul în care liber te exprimi, am să-ți respect acest drept în continuare. În ciuda modului tău de exprimare la adresa bunicilor mei, a părinților mei, a copiilor mei și a mea, eu mă voi manifesta, având același drept de liberă exprimare ca și tine, dar și câteva definiri ale conceptelor de ”democrație”, ”drept”, ”libertate de exprimare”, mă voi exprima, spuneam, față de opinia ta (deși injuriile nu înseamnă neapărat ”opinie”) cu RESPECT. Pentru că am nu doar drept de vot și drept de liberă exprimare ci, independent de vreo reglementare socială, am și liber arbitru. Ce spui, crezi într-o relație reciprocă de RESPECT? Hai să ne exprimăm cu respect, să polemizăm, să purtăm discuții cu argumente pro și contra, nu cu injurii și verdicte.

Indiferent de câte mâhniri zac în mine, prefer să mă hrănesc din timp în timp cu stropi de furie decât să mă las măcinat de boala numită ură…

Later edit, că se cere

Injurie: Ai votat cu X sau Y? Ești prost!
Opinie: Cred că votul tău pentru X este incorect pentru că…

Injurie/Verdict: N-ai votat? Ești prost!
Opinie: Consider că dreptul de vot trebuie exercitat pentru că…

Injurie: Mănânci căcat!
Opinie: Față de opinia dumneavoastră am rezerve. Asta pentru că…

Mic tratat despre piatră

Jun-6-2016 By river

Iar dacă piatra are un sens, ce spune el despre tine, cel care o ai, o arunci sau o primești? Pietrele mele ca dat, eu nu le arunc. Și nu arunc mai departe nici pietrele primite. Ci, din durerea loviturilor primite, le pictez. De la pietre învăț, odată pictate, să pun temelii. Să ridic diguri pentru a mă pune la adăpost de inundații, să ridic școli, să ridic spitale. Micuță, tihnită biserică în care să nu mă știe nimeni atunci când simt nevoia să mă retrag, îmi construiesc, de asemenea. Cu pietre astup găuri în drumurile rutinei mele, din pietre îmi ridic propriul castel… Și nu, nu mă tem că, din când în când, castelul se va dărâma. Că știu că alte pietre voi primi, alte pietre vor urma. 🙂

Tu ce faci cu piatra ta?

From Respiratii