river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

Mici tratate despre insomnie

Feb-5-2016 By river

(mic) Tratat despre insomnie:
Numai Dumnezeu te știe

(mic) Tratat despre insomnii:
Doar pe Dumnezeu îl știi

From Diverse

Tevatura pe marginea legii care prevede interzicerea fumatului în spații publice a stârnit, la rândul ei, în mine, o mică regândire a conceptelor de libertate și drept. De altfel, despre încălcarea unor drepturi și libertăți este tevatura în sine. S-au format tabere pro și contra fumatului în pub-uri, restaurante și cafenele de parcă singurul război din care n-am făcut parte până acum ar fi ăsta. De parcă n-avem atâtea alte războaie (iar eu rămân la premisa că orice război, înainte de a fi unul exterior este al interiorului fiecărui „ostaș„ în parte), de parcă n-am avea, spuneam, atâtea alte războaie de dus.

În acest război, însă, „al fumatului”, despre libertatea și dreptul CUI vorbim? Și despre „cucerirea” căror granițe? Că mie, între dreptul/libertatea de a alege și a-ți asuma statutul de fumător (conștientizând, astfel, că fumul pe care-l generezi odată cu aprinderea unei țigări nu e chiar plăcut unei respirații naturale) și dreptul de a respira mi se pare o mică-mare diferență…

From Muze peste tot

Pentru unii, interzicerea fumatului în anumite spații reprezintă o încălcare a libertății personale. Ok, poate că așa este, în fond fiecare are dreptul să-și interpreteze libertatea după cum vrea. Pe de altă parte, ce faci cu dreptul de a respira natural, nemodificat – drept care este un dat, nu o alegere –, cu acest drept al prietenului tău nefumător ce faci?

Propun fumătorului (începând cu mine, pentru a nu fi acuzată de ipocrizie!) un mic exercițiu de imaginație. Cum ți-ai gândi libertatea și dreptul de a alege dacă într-o zi vei vedea pe ușa unui pub un anunț scris cu litere de-o șchioapă „ÎN ACEST LOCAL, FUMATUL ESTE OBLIGATORIU!” și NU ”În acest local, fumatul este permis!”? :)

Percepțiile Elisei

Jan-30-2016 By river
From Muze peste tot

Ca niciodată, astăzi înainte de somnul de prânz, Elisa mă întreabă, privind icoana de pe perete cu Isus:
-Mami, cine e domnul ăla?
-Isus, mami!
-Aaa, e Domnul ăla cale locuiește în Cel? (Nu-mi asum această informație pentru ea, nu a primit-o de la mine :) )
-Da, mami!
-Și el ale casa acolo?
-Da, mami!
-Și ale și pat?
-Da, mami, cred că da!
-Ale chial și jucălii?
-Cred că da, mami!
Câteva secunde tăcere…
-Mami!! Dal Domnul ăsta palcă seamănă cu Moș Clăciun!
Zâmbesc.
-Te iubesc, mami!
-Și eu te iubesc, Eli!

Noi începuturi cu Lumină

Jan-28-2016 By river
From Parteneriate cu Muze Colorate

În ultima săptămână din ianuarie 2016, am asistat, cu drag (și doare!), la o nouă acțiune a Asociației Lumina din Bacău, în cadrul proiectului ,,Îngrijiri paliative- măsuri integrate pentru incluziune socială”, implementat de către Asociaţia Lumina în parteneriat cu Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău.

Am urmărit constant activitatea echipei de la demararea proiectului (în martie 2015) și cu interes și apreciere față de munca pe care aceasta o duce atât de frumos, de senin, de luminos în încercarea de a contribui la dezvoltarea pe viitor a unei rețele profesioniste de lucrători în domeniul îngrijirilor paliative, adică acele îngrijiri care dau calitate ultimelor clipe trăite de o persoană căreia medicii i-au spus ”nu se mai poate face nimic” precum și apropiaților acesteia.

From Parteneriate cu Muze Colorate

Miercuri, 27 ianuarie, de la ora 17.00, inimoșii de la Lumina au fost primiți pentru o sesiune de ”răspândire” a informațiilor utile legate de domeniul îngrijirilor paliative, de către viitorii asistenți medicali și lucrători sociali, în prezent cursanți ai Școlii postliceale sanitare din Bacău.

După proiectarea unui scurt film de prezentare a Asociației Lumina și a proiectului în demarare, echipa de implementare a intrat în interacțiune cu studenții, prin abordarea unor teme specifice legate de îngrijirea paliativă, ce este aceasta, cui se adresează, de cine este oferită, cum și de ce, dar și prin prezentarea unor studii de caz și a metodei terapiei cu cai (hipoterapia), metodă pe care Asociația Lumina o implementează de circa doi ani cu mare succes. Dezbaterile s-au încheiat cu un post-test la care participanții au fost rugați să răspundă în scris, câtorva întrebări și situații.

Câteva din principiile Îngrijirilor Paliative care mi-au atras atenția și care explică, de fapt, ce sunt ele și DE CE sunt atât de importante: Tratăm pacientul, nu boala; Îmbunătățim calitatea vieții pacientului și familiei; Susținem viața și considerăm moartea ca un proces normal; Nu grăbim, nu amânăm moartea; Considerăm pacientul și familia ca unitate de îngrijire; Sprijinim familia pacientului în timpul vieții acestuia precum și după…

Proiectul ,,Îngrijiri paliative- măsuri integrate pentru incluziune socială”, implementat de către Asociaţia Lumina în parteneriat cu Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, se derulează în perioada martie 2015- aprilie 2016 şi este finanţat cu sprijinul financiar al Programului RO10-CORAI, program finanţat de Granturile SEE 2009-2014 şi administrat de Fondul Român de Dezvoltare Socială.

Deasupra turmelor

Jan-25-2016 By river
From Muze peste tot

De-atâtea numărători de oi, am învățat să păstoresc nopțile mele albe, nopțile mele grele de atâtea turme de oi câte gândurile mele.

Azi noapte, după păstorit, în ora în care am adormit, pe Cer albastru-senin se făcea că de pe un acoperiș pe altul am sărit. Cu teamă m-am aruncat, până când, până când spatele, simțit-am, mi s-a încordat și-n tumbe, râzând liniștitor, în înalt m-am purtat.

Ce liniște în oile mele, ce albe, ce blânde, frumoase!
Și uite, uite, am învățat să zbor ca între ele, în ziuă, să mă cobor ușor…

From Muzele sustin!

Am participat cu bucurie, pe 14 ianuarie 2015, la vernisajul expoziției de pictură naivă purtând semnătura tânărului băcăuan Răzvan Laurențiu Lăcătușu, ce a avut loc la Universitatea ”George Bacovia” din Bacău. Văzusem, cu câteva zile înainte, pe Facebook, evenimentul creat, dar invitația personală pe care doamna conf. univ. dr. Ramona Florea, Decan al Facultății de Științe Economice, Juridice și Administrative al Universității amintite, mi-a adresat-o, a fost cea care mi-a și purtat efectiv, pașii, până acolo. Și pe Răzvan îl știam, intrasem cu el în contact (doar viziual, ce-i drept), cu câteva luni înainte, la expoziția aniversară dedicată Bădiței Ioan Măric și artistei ”naive” Catinca Popescu, nu știam însă, atunci, că el însuși este un artist.

Am aflat, participând la vernisajul expoziției personale, că aceasta nu e nicidecum prima, Răzvan Lăcătușu având deja la activ alte patru expoziții, participări la concursuri cu specific, la simpozioane pe temă și chiar câteva premii și diplome de onoare. Mai puțin, poate, contează însă toate acestea, importantă fiind, dincolo de ele, bucuria pe care, așa, din scaun cu rotile, o poartă și o răspândește Răzvan, pentru el însuși și pentru noi, prin ceea ce face. Adică prin pictura lui naivă.

Ajungând de mic la Palatul Copiilor, la Cercul de pictură coordonat de profesor Veronica Călin, Răzvan a fost descoperit și îndrumat de primul lui mentor spre descoperirea artei naive. ”Intuindu-i lui Răzvan potențialul, l-am rugat pe domnul Ioan Măric să-l îndrume. Și iată, i se potrivește de minune arta naivă. Se văd în lucrările lui Răzvan preocuparea de a se autoperfecționa, bucuria de a crea precum și latura psiho-terapeutică”, a spus prof. Veronica Călin.

From Muzele sustin!

Elev al Școlii Populare de Artă din Bacău, Răzvan și-a croit încet, încet, cu muncă și pasiune, un drum pe care, din scaunul lui cu rotile, nimic nu-l împiedică să circule. Un drum frumos, al regăsirii de sine și al comunicării cu exteriorul prin culoare. Picturile sale – am remarcat – poartă încă amprenta mentorului său, Bădița Ioan Măric (ex. Cafeneaua Cocoș, Dansul urșilor, Pisici pe gheață, 1 Decembrie). Există însă, lucrări din care iese o lumină aparte, iar acea lumină este exclusiv a lui Răzvan: Gramofonul lui Bădița, ”ansamblul” Zodiile (12 lucrări) – Protecție divină (1 lucrare), Familia Floare sau Lîngă Florența. Acestea din urmă sunt lucrări din care se vede, așa cum au spus-o la vernisaj și Ioan Măric, prof. Carmen Voisei sau prof. Aurel Stanciu, talentul, unicitatea, metodica și stilul în perfecționare ale lui Răzvan Lăcătușu.

From Muzele sustin!

Fără a fi critici de artă, au simțit nevoia să vorbească frumos și să-și arate admirația față de Răzvan și lucrările sale și alți prezenți – din drag – la cea de-a cincea sa expoziție: psihologi, terapeuți, prieteni.

Răzvan Lăcătușu este pentru mine nu numai un tânăr talentat, ci și un model de viață – este mărturisirea sinceră, tare, tare sinceră!, a conf. univ. dr. Ramona Florea -, un tânăr care ne arată că, în viață, putem învinge orice obstacol, oricât de greu sau de nedrept ni s-ar părea, că putem rămâne frumoși, că putem visa și lupta pentru idealurile noastre, că putem învinge și reuși împreună”.

From Muzele sustin!

(Lucrarea Protecție divină)

Răzvan ne-a vorbit și el: ”Îmi place să pictez,îmi place arta naivă și poate pentru că arta naivă e arta unei lumi ce crede în basme și vorbește în poezie și poate pentru că operele naivilor emană o puternică forță de atracție, nu numai datorită valorii estetice, cât și celei psihologice. Și, îmi mai place să pictez și să expun ce pictez pentru că arta este capacitatea de a dărui celorlalți fără să te întrebi de câștiguri și, în mod gratuit, să oferi frumosul. Este ce pot și eu să fac pentru toți cei care fac mai mult pentru mine decât eu pentru ei”…

Răzvan, ai toată admirația mea! :)

Expoziția – care poartă numele Laur – a fost posibilă prin parteneriatul dintre Universitatea ”George Bacovia” și Școala Populară de Artă Bacău.

Porți

Jan-10-2016 By river
From Muze peste tot

Și într-o noapte mi-a zis
când eu eram între îndoială și vis

Am construit în mine o poartă deschisă
pentru cei ce vor să intre (dacă iubire poartă),
pentru cei ce vor, uneori, să iasă
și să se întoarcă.

Și-am mai făcut o poartă
pentru ca toți cei care,
intrați fără iubire în mine,
după ce mă vor fi hălăduit
și mă vor fi hulit și neiubit
să poată ieși
în credința că poarta mea
nicicând
nu se trântește la plecare,
poarta aceasta-i numită iertare…

From Muze peste tot

Iar dintre războaie (un război, pentru mine, înainte de a fi al exteriorului, rămâne unul ce ține strict de interior), poate că cel mai greu de dus este cel împotriva înrăirii. Lupta pentru neînrăire e cumplită, de lungă durată și profund dureroasă, dar mai cumplită decât lupta în sine mi se întrevede – de la exterior, odată ce vei fi învins înrăirea – pierderea acestei lupte. Pentru că, odată pierdută lupta împotriva înrăirii, înrăindu-te, nu-ți dai seama că TE-ai învins… Al doilea Mic tratat despre război

From Bucati de iarna 2014

Într-o noapte, mai precis azi noapte, am visat o carte într-o singură filă.
Dumnezeu este (de)finitul unității de măsură a Infinitului, scria.
Nu-mi amintesc, însă, autorul,
e un tratat pe care nu mi-l pot (ad)judeca.

Mulțumesc de îndoială!

Dec-31-2015 By river
From Muze peste tot

Dacă aș putea – zic mereu – ca în anumite momente să mă pot întoarce pe dos, pentru a mi se vedea trăirile și gândurile atunci când cuvintele mi-s insuficiente, acest an, în întregul lui, ar fi unul din aceste momente. O, dacă din prima zi al lui 2015 m-aș putea întoarce pe dos…

Un an pentru care nu știu dacă am definit un cuvânt care să-l descrie. Nu, nu s-a inventat. Și totuși, din puținul de cuvinte pe care-l port, mă simt obligată să scot unul la suprafață: MULȚUMESC!

Un MULȚUMESC adresat prietenilor mei și nu doar.
Prietenilor mei care m-au pus la îndoială. Prietenilor mei și tuturor celor care m-au pus la îndoială fără să-mi dea un telefon, fără să mă întrebe măcar o dată ”hei, care-i treaba?”, dar care ulterior, privindu-mă în ochi îmi povesteau ei cum stă treaba MEA.

MULȚUMESC tuturor celor care mi-au arătat ceea ce niciodată
n-am crezut: că… poate ieși fum fără foc. Ei bine, da, marea de îndoială în care înotați Voi, prietenii mei care m-ați pus la îndoială și nu numai, este o mare fumegândă fără foc… Și-mi vine în minte vorba unui prieten: nu, nu la nevoie se cunosc prietenii, ci la succes…

MULȚUMESC tuturor prietenilor mei și nu numai pentru toate nopțile MELE nedormite pentru că am ales, decât să dorm liniștită în nepăsare, să mă implic trup și suflet, aproape până la abandonarea familiei mele și a propriei mele ființe uneori, unei comunități pe care m-am încăpățânat să o văd în alte culori decât gri și cenușiu.

Vă MULȚUMESC, dragii mei, pentru fiecare eșec emoțional pe care-l trăiesc pentru că m-am încăpățânat să SIMT emoție. Vă mulțumesc pentru fiecare minciună a voastră care m-a trezit la realitatea unei altfel de comunități decât cea pe care am îndrăznit să o simt și să o sper. Este minciuna voastră, nu a mea.

MULȚUMESC pentru toată dezamăgirea pe care v-am provocat-o – mi-ați spus-o răspicat – pentru că v-am făcut să credeți și să-mi spuneți că: nici nu v-ați gândit că nu voi face EU totul pentru ca VOI să faceți parte dintr-o poveste pentru ca VOI să fiți cei care câștigă financiar ceva. Nu eu. Sunteți aceiași care, ulterior, mi-ați pus onestitatea la îndoială. Dezamăgirea asta vorbește despre voi, nu despre mine.

MULȚUMESC pentru fiecare umilință trăită într-un birou, noapte de noapte, timp de două săptămâni, încasată de la unii oameni care pe scenă arată altfel decât în spatele ei, o umilință pe care cei ce se vor rezuma la a fi doar în public nu o vor trăi niciodată.

MULȚUMESC pentru că mă faceți hoață și mincinoasă, folosindu-vă de minciuni de neimaginat de către o minte sănătoasă confundată adesea, de voi, cu naivitatea. Naivitatea, orbirea sunt ale voastre.

MULȚUMESC pentru fiecare comentariu neaprobat al celor care au crezut în libertatea de exprimare, aceeași libertate pe care o propovăduiți voi, comentariu neaprobat doar pentru că aveți opțiunea ”unapprove”, ”trash”, ”bulk”! E opțiunea voastră, nu a mea.

MULȚUMESC pentru toată neimplicarea voastră în orice, cât de mărunt, care ar putea genera schimbare în evoluție. În educație, în adevăr.

MULȚUMESC tuturor celor care n-au încercat măcar o dată în viața lor să scrie un proiect. Sau măcar să fie parte dintr-unul, dar care-și iau dreptul să-l judece sau, pe alocuri, să și-l adjudece prin idee.

MULȚUMESC pentru că nu credeți – mi-ați spus-o – în oamenii flower-power.

MULȚUMESC pentru că sunteți aceiași, voi, cei care nu credeți în oamenii flower-power, care ați călcat la propriu, pentru a vă face campanie electorală, peste lumânările aprinse pentru cele 63 de suflete ucise de ignoranță în numele unui colectiv întreg.

MULȚUMESC pentru că nu căutați adevărul decât în buznarele celor care vă plătesc fără acte să scrieți, să mâncați, să beți, să vă luați mașini și să călătoriți.

MULȚUMESC pentru fiecare ”like” pe care îl dați postărilor mele în care nu credeți măcar o secundă, pentru fiecare share și mesaj privat prin care mă hărțuiți.

MULȚUMESC pentru că mă acuzați că nu vreau să mă mai implic.

MULȚUMESC, dragilor, că am înțeles cât de puțini sunteți și pentru că am înțeles ce mă face unică în toată lumea asta și care mi-i averea reală: Faptul că eu voi continua să VĂ MULȚUMESC și să VĂ IUBESC pentru lecțiile pe care mi le dați. Vă doresc din tot sufletul să aveți parte de averea mea reală, nu de cea pe care credeți voi că o am. Și dacă vă veți dori averea mea reală, vă garantez, o să vă treziți cu o familie frumoasă, unită, clădită pe dragoste, comunicare și respect reciproc. Și o să vă treziți cu iubire adevărată față de semeni.

E vorba despre mine și e vorba despre tine, da…

DE ACEEA, VĂ MULȚUMESC, DRAGI PRIETENI EXTREM DE NUMEROȘI, picături în Oceanul meu de fericire, echilibru și pace, care NU m-ați pus la îndoială, care, mai mult, mi-ați rămas aproape și mi-ați făcut diminețile senine. Vă mulțumesc pentru sutele de mesaje optimiste și de susținere pe care mi le-ați trimis în felul vostru, în tot acest an, pe telefon, pe FB sau direct, privindu-mă în ochi. Vă mulțumesc că mă faceți să cred în continuare în orașe colorate și generozitate, empatie, iubire și adevăr. Vă mulțumesc pentru că mă faceți să vreau să mă implic în continuare. Vă mulțumesc pentru fiecare mulțumesc pe care l-am primit de la voi…

Pentru VOI, dragii mei prieteni atât de numeroși de pretutindeni, nu m-aș întoarce pe dos să îmi arăt trăirile. Pentru voi… m-aș face fulg de nea, dacă aș putea, să mă așez în inima fiecăruia dintre voi pentru a mă topi în căldura și pacea voastră interioară. Cred că numai așa aș reuși să vă mulțumesc și numai așa ați ști și ați simți încă o dată cât de mult VĂ IUBESC!