river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

Poate că aşa e, poate că nu am niciun drept să intervin în educația dată copilului său de un părinte. Cred, părinte fiind la rândul meu, că dreptul fiecăruia de a aplica metodele (considerate, asumate ca fiind) cele mai eficiente pentru pregătirea pentru viață a propriilor copii trebuie respectat. Am obligația, cel puțin morală însă, de a interveni atunci când educația pe care unii părinți o dau copiilor lor are consecințe imediate și pe termen lung asupra educației copilului meu. De aceea spun, vă rog, nu-mi mai loviți copilul!

Pentru mine – aşa am fost educată şi le mulţumesc părinţilor mei pentru asta! – principiul ”bătaia este ruptă din rai!” nu este valabil. Nu a fost niciodată. Consider că cel mai mare rău în devenirea cuiva este abuzul fizic și verbal la care a fost supus în copilărie, chiar dacă, poate, numai în primii trei-patru ani de viaţă. Nici măcar cu ”micile” urecheli sau ”pălmuțe” peste ”funduleț” sau peste mânuțe nu sunt de acord. Și mai cred că, de fapt, în sine, fără a o recunoaște, niciun părinte nu e de acord cu ele. Mi-e lesne să înțeleg, totuși, cât de greu este, ca părinte, să te abții de la mici urecheli și pălmuțe. Iar asta, tocmai pentru că sunt părinte. Și pentru că, cu durere și vină o recunosc, nu mi-a fost dat, vreodată, până la a fi părinte, să ating în anumite momente un asemenea grad al furiei încât să mă simt dominată de cele mai agresive porniri. La fel cum, la extreme, până la a fi părinte, nimeni, niciodată, nu a reușit să mă urce pe culmile fericirii… Cu greu, în anumite momente, cu greu, cu vină o recunosc, mă abțin din vreo ”urecheală” sau ”pălmuță”.

Iar acest ”cu greu” este tocmai ceea ce cer altora să respecte. Este modul meu de a-mi educa micuțul și… de a mă autoeduca. De aceea spun, vă rog, nu-mi mai loviți copilul!

From Neverending Praga, aprilie 2011

Pentru că: lovindu-vă copilul pentru motive pe care le găsiți întemeiate (eu zic că nu, nu sunt, nimic nu justifică un act de violență asupra a nimic și asupra nimănui!) în prezența copilului meu, mi-l loviți. Orice apostrofare a copilului dumneavoastră prin utilizarea unor cuvinte precum ”prost”, ”tâmpit”, ”nebun”, “gura mă-tii de copil!” etc. în prezența copilului meu este o jignire a celui din urmă. Nu mă înțelegeți greșit. Dar, dacă eu, ca părinte spectator la astfel de moduri de educare a copiilor mă simt lovită și abuzată verbal, un copil educat că ”nimeni, niciodată, nu are voie să te lovească, nici măcar mama și tata nu au voie!” cum se simte? După privire, după gesturi, spectator la un astfel de mod de ”educație” a unui alt copil, copilul meu se simte, la rându-i, bătut și jignit.

Nu intervin în modul nimănui de educare a propriului copil și am pretenția ca nici alții să nu intervină în modul meu de educare a copilului.

De aceea vă cer, nu vă rog, vă cer: încetați să-mi mai loviți și să-mi jigniți copilul!

Editorial, 31 iulie 2014, Ziarul de Bacau

Dulceață de ghinde

Jul-30-2014 By river

Sssst!
Muzele mele dorm,
nu vor să se trezească,
și parcă nu mi-e să le spun
hei, hai, muze, sus, e bună dimineață!

În iarbă,
furnici prepară
din ghinde verzi
dulceață.

La ce vor fi visând muzele, nebunele
și cine
și ce le inspiră?

Furnici,
de-atâtea ghinde verzi,
în iarbă, rouă transpiră.

From Desenele mele

De-a v-ați nerostirea

Jul-28-2014 By river
From Vama Veche, 1 mai 2014

De-a v-ați
trăitele
nerostitele

în trăirea
nerostirea

lipsiți de cuvinte
ca nerostite
cuvintele
să rămână trăiri

și atât

te joci?

O trăită eu
o nerostită tu
o nerostită la mine
pentru o trăită la tine.

Frecvente

Jul-27-2014 By river

Frecvențele mele sunt distanțele, duratele, neașteptările, iubirile, pe ici pe colo incert, în cercuri albe, pescărușii și ciorile mele. Am învățat să le ascult ca să vorbesc pre limba lor. Cu distanțele, duratele, neașteptările, iubirile, pescărușii și ciorile mele. Ne dăm binețe în aceleași răsărituri, amiezi și apusuri. Ne bem cafelele în regăsiri fără căutări.

Suntem și atât, ascunși, dar la vedere.

From Diverse

cineva

Jul-21-2014 By river
From Vama Veche, 1 mai 2014

Nu vi se intampla sa va treziti, uneori, cu gandul la acei CINEVA ale caror nume nici macar nu le stiti, nu le-ati stiut niciodata, dar care, la un moment dat, vor fi insemnat cumva, ceva, in trecerea prin viata voastra? Cum ar fi, de exemplu, acel cineva care, in timpul unei vacante, ti-a dedicat un semn de pace, trecand pe langa tine pe o plaja, un zambet de nicaieri sau, pur si simplu, un “hey, cheer up!” si atat, cand tu te credeai singur cu gandurile tale, abandonat pe undeva pe o banca in fata unui supermarket?

Între patru pereți

Jul-8-2014 By river

M-am surprins măcinată zilele trecute, fiind martora unui eveniment din sfera culturii organizat de o instituție de cultură, de întrebarea ”unde se vor fi ascunzând sensurile unor cuvinte mari, precum identitate culturală și valoare națională?”. Revin de fapt la această frământare ori de câte ori mi se întâmplă – în virtutea inerției sau a atribuţiilor de serviciu – să mă aflu în instituția respectivă, dar nu numai, la evenimente organizate cu scop nobil, de altfel, dar care eșuează, pentru mine cel puțin, prin reducerea evenimentului la, mereu, aceeași concluzie – lamentabilă tânguire: ne-au murit valorile naționale, tinerii din ziua de azi nu mai pun preț pe nimic, este nevoie de regăsirea identității naționale, culturale. ACUM, prin NOI! Vorbe mari, aruncate teatral până la penibil, de către reprezentanți ai vieții culturale a urbei. A urbei viaţă şi… cam atât.

Înțeleg pe undeva nostalgia unora legată de modul de desfășurare a evenimentelor culturale de altădată – vremuri când, din păcate, astfel de evenimente erau singurele modalități de a transmite ce simți tu, voalat, dincolo de obligația de a recita versuri impuse despre patrie și conducătorul iubit. Înțeleg și răbufnirile – pe alocuri justificate – legate de ”eternul” dezinteres al ”tinerilor din ziua de azi” pentru manifestări culturale. Înțeleg și accept astfel de atitudini pentru că, dacă n-aș face-o, aș deveni în mod automat una de-a celor dintâi amintiți, dar nu pot să nu-mi reamintesc de fiecare dată că părinţii spirituali ai acestor copii suntem noi.

From Diverse

Ca atare, au ajuns, așa în acceptarea mea, să mă sâcâie toate aceste devieri ale sensurilor unor concepte precum cultură, identitate, valoare. Vorbim cu atâta înverșunare de poeții NOȘTRI, de valorile NOASTRE, de limba NOASTRĂ, de parcă ne-am fi născut cu peniţa în mână, de parcă maicile ne-ar fi zămislit pe podiumuri ornate cu lauri, de parcă ne-am fi născut vorbitori de limbă și direct cititori de literatură română, nu niște bieți prunci universal orăcăitori.

Dragi părinţi spirituali, un om devine valoros prin ceea ce face, nu pentru că este băcăuan, bistrițean, bucureștean, român, american, englez sau somalez. Un om devine valoros atunci când ceea ce face el produce efect dincolo de vreo graniță. Închiși între patru pereți, pictorii nu pot deveni celebri și nici scriitorii valoroși dacă-și țin gândurile în cerc restrâns, iar un actor nu se face cunoscut încăpățânându-se să-și țină recitalurile în baie, în fața oglinzii. La fel, dacă vreţi, la conştiinţa chiar a “valorilor autohtone” nu se ajunge negând “valorile autohtone” ale altora.

Despre ce identitate culturală vorbim, despre ce mândrie națională, despre ce valori autohtone, deci? Că mie nu mi-i clar.

Editorial Ziarul de Bacau, 7 iulie 2014

Colivia

Jul-2-2014 By river

Sunt ferecată

toate stările lumii au intrat în mine
și mi-e că dacă deschid gura
o să mă vărs
sub formă de cutremure ale conștiinței
conștienței.

From Diverse

Războaie, pace, iubire, înfrânare, desfrâu, boală, vindecare, iertare, dezlegare, azi, ieri, mâine, Spațiu, tic-tac, AZI, acum, niciodată, pentru totdeauna, cum spui tu, tăcere, lapte cu miere, dezmierdare, visare, uitare, trezire, fugă, rugă, tăcere, războaie, pace

Așa că tac
și doar cu gândul eliberez toate stările lumii
una câte una.

Ciungam

Jul-1-2014 By river

Iar am prins în mine răsăritul
îl molfăi ca pe o bomboană gumată
și am
am o vagă bănuială că o să rumeg așa
la răsăritul meu
mult și bine
până-mi vor trece anunțatele ploi

Întind răsăritul
de la mine la tine
și fac și baloane din el

precum copiii
din ciungă.

From Diverse

Sens

Jun-30-2014 By river

Dacă ochiul are vreun sens, în privirea cui se ascunde? Și dacă mâinile au vreun sens, în mângâierea a ce râvnește el? Și care-i sensul genunchiului? Şi care-i sensul cefei?

From Neverending Praga, aprilie 2011

Iar dacă el, cuvântul însuși, are vreun sens, în rostirea și înțelegerea cui se află pentru a justifica simţirea, gândirea, privirea, mângâierea, umilinţa, suflarea, sfidarea, Războaiele, Libertatea, Pacea, Dreptatea, Adevărul?

Cuvintele sunt dezbrăcate de sensuri, când, de fapt, sensurile ar trebui să rămână după ce-ți dai jos cuvântul.

De pace

Jun-23-2014 By river

Mi se întâmplă să mi se lege de trup
- neprogramată dimineață! -
să mi se lege de trup
tricoul portocaliu
cu minibus,
motocicletă
și flori de pace.

From Desenele mele

În ziua aceea toată
așa, neprogramată,
în cântec mă las
”sunt hippie
sunt trippy”
am evadat din mine

mă umblu cu gândul la tine…