river's atelier

Un psiholog american spunea, in cele doua carti pe care recent le-am citit, ca suntem noi, oamenii, rezervoare de iubire care pentru buna functionare trebuie mereu umplute. Cred cu tarie, ca suntem 100% iubire. Apoi suntem, cum spun alti psihologi, 90% educatie. Sau, daca vreti, ecuatia mea este: 10% gena plus 90% educatie = 100% iubire.

In orice adult “iresponsabil” sau greu de inteles s-ar afla, de fapt, un copil al carui rezervor cu iubire a fost gol sau umplut in mod necorespunzator cu ceea ce parintii au crezut ca e iubirea fata de el. Iubirea e esenta noastra, dar se si invata si este o lectie grozava, parol, de invatat!

Ingenunchind la propriu si la figurat, adica fizic si mental, in fata fetitei mele si a altor copii de varste prescolare, reusesc tot mai mult sa vad lumea de la inaltimea lor. Este o lume fascinanta pe care ei mi-o descopera, similara cu a noastra, a adultilor, marcata adica de aceleasi trairi, de la iubire la furie, dar mai sincera.

Incercand sa descopar ce inseamna iubirea pentru fetita mea, descopar, de fapt, ca ea se manifesta neconditionat dar, in acelasi timp, determinat. Fac tot posibilul sa o iubesc ”pe limba ei” si da, descopar ca ea-mi raspunde prin iubire… pe limba mea.

Na, ca am ramas fara cafea, uituca de mine nu si-a facut aprovizionarea din timp, iar de ceai, la ora asta matinala nu prea poate fi vorba. Dar nu, chiar asa nauca, nu voi face din asta o tragedie, gandul ca-i vineri mi-a raspuns imbufnarii cu un sec: lasa, n-o fi foc.

From Desenele mele

Si-i dau dreptate gandului meu ca-i vineri tocmai de aceea, ca-i vineri si ca e urmat de gandul de sambata si duminica, gandul de week-end adica. Cum ar veni, noi sa fim sanatosi si bucurosi ca e vreme acum de altele decat de rabufniri si bocete dupa o amara cafea.

Ozzy Osbourne – Life Won’t Wait

BUNA DIMINEATA, oameni dragi, pofta buna la ce veti bea si pofta de planuri frumoase de week-end petrecut alaturi de cine veti vrea!

Dimineata, oamenii sunt mai frumosi, dintotdeauna m-a fascinat imaginea lumii dimineata. Si, cu cat mai dimineata, cu atat mai frumos si fascinant mi s-a parut si continua sa mi se para totul in jurul meu, in drumul-rutina catre undeva.

Pana si cladirile prost construite si fara lipsa de imaginatie, ruine langa vile impozante, sunt mai frumoase, camine de nefamilisti sau cantine scolare, internate, acoperisuri verzi si albastru strident pentru oameni ai strazii, garduri de sarma in inele de te lasa sa-ti imaginezi matinal lumea de dupa ele lipite de garduri reci, inalte, adevarate bariere pentru lumea de dupa ele, ateliere nonconformiste pentru artisti conservatori, catei blanzi la casa memoriala, trotuare in damburi.

From Desenele mele

Peste toate, o liniste miraculoasa intrerupta pe alocuri doar de sunet de pasi grabiti spre drumul rutina al vreunui matinal ratacit catre undeva. Iubesc diminetile mele.

Volbeat – Light A Way

BUNA DIMINEATA, oameni buni de pretutindeni, pofta buna la cafea si pofta de schitat lumea in zambet, sorbind impreuna din ea!

Un fursec, de vreti sa-i spunem asa, ori poate prajiturica, piscot, trufanda – nici nu cred ca mai conteaza, atata vreme cat e ceva ce tine de deliciu – pentru cafeluta de astazi. Sa culegem vise, zic si nu ca n-am fi noi destul de visatori ba, unii chiar cu capul in nori in majoritatea timpului, dar un vis in plus nu strica niciodata. Un vis frumos, desigur, si cat se poate de realizabil.

From Desenele mele

Unul dintre ele este pentru mine, de exemplu, legat de seara de duminica din The-Stage Bacau unde Iulia Em cea cu voce de poveste si Titus Constantin vor canta tare, tare pe gustul meu, folk!

Culeg Vise.( by Paula Seling) – Iulia Em & Titus Constantin

Pana atunci insa, BUNA DIMINEATA, prieteni din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta buna la savurat visfursecuri, sorbind impreuna din ea!

Salata de ganduri (sau sălățică, că așa e la modă) pentru dimineata asta, presarata desigur, cu sare si piper, gustoasa ca o ironie a sortii. Iar cand zic gustoasa ca o ironie a sortii, chiar la gustul unui preparat delicios ma gandesc. Si ma mai gandesc ca e marti deja, ca ieri, desi luni si 13, a fost o zi aparte, cu vesti neasteptate si bune. Si ma mai gandesc si la faptul ca azi avem parte de cel putin trei ceasuri minunate, cafeaua e calda si sporul de munca tot mai mare.

From Desenele mele

Si ma mai gandesc si la… Lasati-o asa, v-am zis doar ca pentru dimineata asta am salata de ganduri.

Little Richard – Tutti Frutti

BUNA DIMINEATA, oameni buni din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de presarat condimente pentru gustul deosebit al salatelor, sorbind impreuna din ea.

Gata! Am promis ca de astazi ne apucam serios de treaba, am huzurit destul de la intai al lui mai pana acum, motivat desigur, nefiind deci cazul sa ne facem mustrari de constiinta ca zilele trecute mai mult ne-am prefacut ca muncim. Remuscari deloc, deloc.

From Desenele mele

Hai sa vedem cum stam cu sporul, eu zic sa nu ignoram nici un mic, mic, mic de tot impuls in sensul acesta ca ma gandesc ca daca pofta vine mancand, o fi venind si cheful de munca, muncind. Stiu, veti spune unii dintre voi: ba, bine ca nu!, dar astazi o sa ma fac ca nu pricep. )

BUNA DIMINEATA, oameni buni din lumea-lunea grasa si generoasa, pofta buna la cafea si pofta de lasat sporul sa va vina de hac, sorbind impreuna din ea!

In camera-i cu jucarii
care, unde-s, nu mai stii.
La o adica, cui ii pasa?
Jucariile-s acasa!

From Desenele mele

Cafeaua e rece, dar cui sa-i mai pese de asta dupa un week-end atat de cald cu seri si zile pline de prieteni, familie si evadari muzicale si dans si vorbe si eliberari emotionale si tobogane, nisip, balansoare, cocosi, gaini, ratuste, miau si ham, si gogosi si daruri si guturai si noapte aproape alba de duminica spre luni de veghea guturaiului si grija dezvelitului si foitului si visatului urat, nu mama, promit ca nu papa Mickey fata si nu, nici pe mama-ni mama, nici pe tata-ni tata si nici macar pe nenea-ni nena nu papa!

From Desenele mele

Suntem aici, in siguranta unei zile de luni, a unei noi saptamani, impreuna, cu numaratoarea in gand, unu, doi, trei, patru, cinci, cinci seara, start unui nou week-end, preocupati totodata sa traim frumos si pana atunci! Nimanui, in conditiile astea, parca nu-i mai pasa de cafeaua rece, nu-i asa?

Tom Jones – Kiss

BUNA DIMINEATA, oameni dragi din lumea mare!

Diminetile, ca si zilele ori serile si noptile in culori sunt strasnice, nu-i asa? Pe “fata verde cu parul padure” am cunoscut-o in directa interpretare a Phoenix-ilor, pentru prima data, la sala sporturilor din Bacau cand eram in clasa a VII-a. Costa mult biletul la concert, dar mama si tata au tinut mult sa ma trimita si pe mine impreuna cu sora mea si colegii ei de liceu, mi-au spus, du-te, n-o sa-ti para rau, ai sa vezi.

Eu eram fan inrait, pe vremea aceea, Michael Jackson si Roxette si incepusem deja, sa intru in starea aceea de negare adolescentina, eram convinsa ca nimeni si nimic nu-mi poate schimba traiectoria, cu atat mai putin parintii. M-am dus, asadar, oarecum sceptica si chiar putin imbufnata. M-am intors insa, dupa doua ore de cantare, nu alt adolescent ci, doar unul cu alta viziune.

From Desenele mele

Apoi, locuind in aceeasi casa, desigur, cu sora mea mai mare, am fost nevoita sa indur, in acei ani in care eu eram inca de generala, ore de chicoteala si frumoasa nebunie (ce bizare mi se pareau toate evadarile liceenilor!) ale ei si prietenilor ei veniti in vizite la noi. Din “cealalta camera” ii auzem razand in hohote, vorbind prostii sau plangand din senin. Si auzeam Phoenix si Queen si Beatles, R.E.M si-l auzeam pe Axl Rose si auzeam Beastie Boys.

Si atata i-am auzit ca m-am indragostit iremediabil de ei si de cei care le ascultau, sora mea si colegii ei liceeni. Ce sa mai zic? Nu mai zic nimic, zambesc si-mi imbratisez parintii si-mi imbratisez sora si-i imbratisez nebuniile…

Phoenix – Fata verde

BUNA DIMINEATA! Oameni buni din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de savurat nebunii adolescentine, sorbind impreuna din ea.

Purta cercei roşii cu clipsuri,
contrast puternic pe pielea-i închisă și uniforma albastră cu pătrățele albe,
matricolă de școală primară pe braț.

Nu dădeau bine la ore cerceii,
”ce, te crezi la discotecă?”.

De parcă un copil de clasa a III-a știa ce-i aia discotecă.
Eu nu știam.

From Desenele mele

Apoi, într-o altă zi,
a fost refuzată la oră, nu ca orice alt copil, după ce, politicos,
a ridicat o mână, ca orice alt copil,
să se ceară afară.

A fost refuzată, dar tot a ieșit,
pe sub pupitru,
lăsând sub tălpi, din neputință, o baltă.

A fost certată, scoasă în fața clasei, la colțul de rușine
și pedepsită cu nota minus la purtare.

O chema Renata
și nu mai știu nimic de ea
decât că,
pe atunci,
era colega mea de bancă
și că-mi era și dragă.