river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

From De-ale jurnalistilor

Și cică nu se întâmplă lucruri frumoase în orașul acesta! Ba, se întâmplă! Uite, de exemplu marți, 24 martie, de la orele 20, în Pub S 4 din Bacău, ai ocazia să te delectezi cu un spectacol savuros de teatru. Este vorba despre ”Amanta perfectă” de Jacob M. Appel, piesă prezentată în premieră în Bacău după premiera din Capitală.

Producție a Teatrului independent ”Teatrul Pătrat”, ”Amanta perfectă” reprezintă debutul regizoral al buhușeanului Ștefan Zaharia, absolvent al Facultății de Arte-Secția Actorului (clasa Virgil Ogășanu), profesor de actorie la Palatul Copiilor Bacău – structura Buhuși, spectacolul fiind și primul proiect al Teatrului Pătrat, înființat în 2014, luna octombrie, de către Ștefan și colegii lui de breaslă, Alin Brancu, Luiza Cobori, Rucsandra Nelepcu.

Despre spectacolul ”Amanta perfectă”, realizatorii spun că este ”o comedie relaxantă, cu un umor curat și situații pe cât de neobișnuite pe atât de amuzante”, cei care dau viață persoanjelor fiind Luiza Cobori, Rucsandra Nelepcu și Iuliana Mitrache.

Deși la început de carieră în teatru, ele au deja experiența scenelor mari. Luiza Cobori și Rucsandra au jucat în alte proiecte independete cum ar fi: ” Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams în regia lui Cristian Georgescu sau ”Nostalgia 53” de Mircea Cărtărescu, în regia Cristei Bilciu. Iuliana Mitrache este decanul de vârstă al echipei cu cea mai mare experiență în teatru. Scenografia este semnată de Cristina Milea iar costumele de Geanina Pukonsti.

Piesa se desfășoară într-un decor interesant, în casa excentric decorată a doamnei Margaret Claypool undeva în anii 70 pe coasta de Est a Americii de Nord. Într-una din cele mai importante zile din viața acestei doamne, în casă apare un hoț pe tocuri cu un apetit fantastic pentru eclere și filme. Să fie oare acesta începutul sfârșitului pentru doamna Claypool? Există oare amanta perfectă? Aflați dacă veniți la piesa ”Amanta perfectă”.

Prețul biletului la eveniment este 10 lei.

Do(a)r de Nichita

Mar-19-2015 By river
From Evadarile noastre muzicale

Într-o zi de primăvară, nu mai contează anul, dar sigur era pe 31 martie, s-a născut, o dată pentru totdeauna, Nichita STĂNESCU…

După ceva vreme, mai exact în 2004, pentru ziua de 31 martie s-a născut un spectacol întru găsirea unui miracol: TĂCERILE… de Diana Miahilopol, cu Eliza Noemi Judeu pe versuri de Nichita Stănescu. Un spectacol, ne-a fost mărturisit, datorat ”Prieteniei dintre două Aripi călătorinde prin Piața Amzei în căutarea Copacului Gică-Diana și Eliza…”

În 2015, s-a născut, apoi, Asociația Muze Colorate, iar muzele împreună cu Eliza și-au propus multe culori pentru lume. Inclusiv culori învăluite în Tăcerile… lui Nichita.

Astfel, pe 31 martie 2015, în Pub The Stage din Bacău, ora 18.30, Tăcerile… se vor juca din nou. Muze Colorate și Eliza vă așteaptă cu brațele deschise și emoție, pentru a-i da lui Nichita, în dar de ziua lui, minunate, pline de recunoștință, Tăceri…

Spectacolul de marți, 31 martie 2015, este, de fapt, un dar al Elizei pentru Asociația Muze Colorate, donațiile primite urmând să fie direcționate către aceasta, cu scopul promovării și susținerii în comunitate de evenimente și proiecte similare, respectiv susținerea și promovarea actelor de cultură în spații convenționale și neconvenționale.

Donație minimă recomandată: 15 lei, respectiv 10 lei pentru elevi și studenți.
Informații și rezervări: 0745.259507, 0734 990 988

Spectacolul, realizat în martie 2014, a fost prezent în Gala Star, secțiunea Off, iar premiera a avut loc la Sala Ateneu a Filarmonicii ”Mihail Jora” din Bacău. A fost jucat la Ateneul din Tătărași, Iași și la Salonul de Piane din Bacău. Printre cei care s-au implicat în realizarea spectacolului s-au numărat Asociația Betania din Bacău, Galeriile Velea (Gheorghe Frantz) din Bacău, Trustul Deșteptarea.

26 februarie 2015
Eu: Cireșica are mere, Cireșel vine și cere……. Câte mere a furat Cireșel neobrăzat?
Elisa: Două!
Jocul se reia
Eu: Cireșica are mere, Cireșel vine și cere……. Câte mere a furat Cireșel neobrăzat?
Elisa: Două!
Eu: Tot două? Zi altceva!
Elisa, firesc: Aldeda!
Eu, încercând să nu o descurajez: Ei, nu, mami, zi un număr mai mare!
Elisa, firesc: Un număl mai male!
Eu, abținându-mă din râs: Nu, mami, prima dată ai zis două, acum încearcă alt număr!
Elisa, victorios, dar la fel de firesc: A!

Serviciu

Mar-17-2015 By river

Delicii de miercuri dimineata.
Elisa: Mami, unde peacă tati?
Eu: La serviciu!
Elisa, triumfător: Daaaa, bani, boboane!

cu poeții

Mar-17-2015 By river

6 martie 2015

E ceva fain de tot în trezitul involuntar atât de dimineață: ”cafeaua”, zilnic mai multă, cu poeții mei de citit, de ascultat. Când mi se întâmplă o jumătate de somn în plus, aproape că-mi primesc odihna cu ciudă.

Miracole

Mar-17-2015 By river

Mă gândesc că miracolele n-ar putea genera miracole decât dacă, precum zâmbetele, au o preexistență a lor.

10 martie 2015

Muguri

Mar-17-2015 By river
From Desenele mele

Muzele și muzii au o anumită mândrie a lor, iar pentru a le înțelege atitudinea, mai cu seamă în primăveri, privește crengile copacilor întâlniți în drumul tău spre oriunde, fie el numit și drum rutină. Ai să vezi muzele și muzii plesnind de mândrie sub formă de muguri si flori.

Niste lectii

Mar-17-2015 By river
From Neverending Praga, aprilie 2011

Una dintre cele mai mari lecții despre umilință mi-a fost servită în clasele primare… Noi, copiii ”obraznici”, cei care nu ne țineam tot timpul mâinile la spate, că amorțeam și ne dureau nu de alta, eram scoși din clasa noastră pentru a fi purtați ca oile și expuși câte trei-patru minute, în fața colectivelor din alte clase. Noi eram ”așa nu!”.

Tot atunci, într-o zi întreagă (eram în clasa a treia) am purtat împreună cu alți câțiva colegi hârtie igienică pe cap, la gât și pe braț… Ne uitaserăm bentițele, cravatele de pionier și matricolele școlare acasă.

Îmi amintesc și ziua în care ne-au fost aruncate sandalele pe fereastră pentru că, pe sub bancă, inocent, ne mai descălțam să ne dezmorțim la tălpi.
Nu, nu mi-au fost învățătură de minte toate astea. Mi-au fost răni pe care abia acum mi le vindec. Mergând uneori prin ploaie fără umbrelă și desculță-n zăpadă…

Călimara

Mar-17-2015 By river

Astăzi m-am trezit cu gândul la cana de cafea ca o călimară cu cerneală pentru scris diminețile.

From Diverse

Hrana

Mar-17-2015 By river
From Desenele mele

Mi-aduc aminte (și sunt sigură că mulți dintre voi vă amintiți) de jocul acela în care, în copilărie, ai mei – părinți, bunici – încercau să ne prindă pentru a ne determina să mâncăm: hai, o gură pentru tine, una pentru mama, una pentru tata, una pentru sora, una pentru bunica, una pentru bunicul, una pentru verișoare și tot așa, câte o gură de mâncare pentru persoanele iubite din jur. Persoane dragi pe care ajungeam noi, copiii, să le enumerăm, să le căutăm. Era un truc care, cu adevărat funcționa, iar acum, e jocul în care, la rându-mi părinte fiind, încerc să-mi prind uneori copilul. Și funcționează. ”Una pentu mine, una pentru mami, una pentu tati, muni, bita, coti, gigi, mala, tudol, titol, ti una pentu sînzi, una pentru chiti, una pentu doamna, una pentu matutica…”. Și râdem și ne strângem în brațe, trimițând astfel și câte un gând bun fiecărei persoane dragi din jur.

Jocul ăsta, mi s-a năzărit acum, mă gândesc că funcționează pentru că are de-a face cu iubirea, cu HRANA și mai puțin cu mâncarea. Nu-mi oblig copilul să mănânce, îl încurajez să descopere, precum iubirea, hrana…

Tot așa, mi s-a năzărit, poate ar trebui să intrăm uneori în jocul cu vreo carte. Azi citim o pagină pentru tine, mâine, una pentru mama, una pentru tata, una pentru… și încă una și tot așa. Și te pomenești că, dând cărților de gust, ajungi să înțelegi că ele sunt iubire