Iar nu mai suntem noi înșine,
nu mai știm de unde începem și unde
ne sfîrșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existînd în noi, anume,
numai jumătățile-n mișcare,
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprîncene, numai în bărbie,
numai în brațul întins și atît,
restul încetînd să mai fie.
Iar suntem înscriși într-un cerc,
și nu mai știm de unde începem și unde
ne sfîrșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
…dar eu pariez și pe E.M.I.L! Ne vedem, evident, în THE STAGE, vineri, de la ora 22.00. În deschidere vor cînta prietenii de la KUMBA! E numai 15 lei biletul!!! Sună (iar eu te sfătuiesc să o faci cît încă mai e timp :D) pentru rezervări, aici: 0746.049.458!
”Știu, ți se pare absurd…” se cheamă ultimul album al băieților. Eu zic că sună bine!
TRIMITE UN SMS la numarul 879
numar apelabil, din Romania, in retelele
Vodafone, Orange, Cosmote
in perioada 5 februarie - 14 martie
si vei dona 2 euro pentru Cristina
Servicii oferite gratuit. Nu se percepe TVA.
…arată “Opt şi un sfert”, atunci pregăteşte-te de o seară rock. Vineri, 12 martie, în Club M din Roman! Dai 5 lei dar te simţi bine pentru că Roxana, Petruţ, Radu, Andrei şi Bogdan au grijă de asta. O să vă placă!
Zarvă, iarăși, în livadă!
Cum se-adună toți, grămadă,
Și-și dau ochi din ochi, privire
Că… e Ora de citire!
Laolaltă, mici și mari -
Licurici, bondari, țînțari,
Chiar și muște, buburuze,
Libelulele cam zuze,
Fluturași sau omiduțe,
Frămîntînd din picioruțe,
Se foiesc, aiurea `ndrugă
Toate-n jur la buturugă,
Să ia locul cel mai bun!
Că, nu-i de glumit, vă spun:
Cînd e ora de citit
Nu-i și oră de chiulit!
“E normal să fie așa!
Ție, mama nu-ți citea
La culcare, o poveste?
Îți mai amintești cum este
Și cum fremătai din pleoape,
Zîna de la Zmeu să scape,
Sau vreun Prinț să îl doboare?
Îți mai amintești tu, oare?”-
Așa spun în cor, degrabă,
Vietățile-n livadă,
Tuturor acelor care,
Cînd le văd, dau în mirare…
“Ba, mai bine ia un loc
Ici in iarbă, că nu-i foc!
Iar cînd e, să duci tu vestea
Și la altii, de povestea
Luată astăzi, în primire,
De la Ora de citire!
Este că ți-a fost de bine?”
Trupa Veche revine, sîmbătă, șase martie, pentru băcăuani, cu un concert anunțat de înșiși membrii ei ca fiind unul… ”wow!”. ”Wow!” va fi, cel mai probabil, și reacția celor prezenți la concert (în THE STAGE, loculacelaîn care…) imediat după ce vor face cunoștință cu noua voce a Trupei.
Pentru că, da, Trupa Veche nu vine în Bacău fără să aducă și ceva nou. Iar de data aceasta este vorba despre vocea lui Bogdan, cea care i-a cucerit nu doar pe ”greii Trupei”, ci și pe fanii lor care au avut un cuvînt important de spus la alegerea ei ca fiind ”that one!”.
Pe scurt, Trupa Veche are un nou vocalist. El este Bogdan Olaru, are (deocamdată :)) 19 ani, este student la actorie, e îndrăgostit de muzică și, mai nou, copleșit de bucuria de a fi devenit membrul unei trupe ”la superlativ” după cum el însuși a apreciat. Cunoscut deja, poate, unora, de la emisiunea Megastar, la care a participat în 2008, Bogdan a fost desemnat cîștigătorul preselecției ”Povestea merge mai departe…”, din cadrul campaniei ”Dacă vrei să cînți urcă pe scenă!” desfășurată la sfîrșitul lui 2009 și organizată de Trupă, în vederea reîntregirii ei cu o voce pe măsură. Din cei peste o sută de tineri care și-au încercat vocea, în urma audițiilor, nouă - opt băieți și o fată - au fost aleși pentru a merge mai departe, în ”semifinală”. Aceasta a avut loc în clubul Silver Church din București în prezența a peste o mie de spectatori care au ascultat și au votat trecerea la etapa următoare, finala, a trei concurenți. Din cei trei, după o perioadă de studiu individual cu fiecare în parte,Trupa Veche l-a ales pe Bogdan pentru a i se alătura.
Și uite așa, Povestea, cu mai noul ei erou, Bogdan Olaru (voce) și cu mai vechii ei eroi, Traian Bălănescu (clape), Liviu Mănescu (bass), Doru Cinca (tobe), Bogdan ”Jaja” Sandu (chitară electrică) și Sabin Penea (vioară), merge mai departe. Ajungînd sîmbătă, șase martie, în THE STAGE…
Pentru prima întîlnire cu publicul băcăuan, Bogdan Olaru nu are emoții. ”Am adică și emoții, dar mai curînd aș spune plăcere. Vin cu bucurie să cînt pentru voi” - a spus Bogdan.
Și Liviu Mănescu ne amenință serios: ”Băcăuanii să se aștepte la o seară cald explozivă, cu multe piese de calitate din istoria componenților trupei vechi, dar și cu piese noi și chiar cu una în primă audiție!”
Concluzie: Dacă ai doar… 17 lei, împăturește-i cu grijă și hai cu ei în THE STAGE pentru a-ți lua bilet la TRUPA VECHE. Sîmbătă. Șase martie. Ora 22.00. N-ar fi rău, totuși, să rezervi din timp biletele!! Sunînd aici: 0746049458!
Tocmai m-am întors de la poștă. Am trimis bunicilor mei felicitări cu mărțișoare.
Am scris de mînă gîndurile mele către ei, le-am pus frumos în plicuri, am lins marginile pentru a le închide bine, am dat fuga la oficiu, am luat trei timbre, le-am lins și pe acestea pentru a le lipi bine pe plicuri și le-am dat drumul în cutia de afară… În drum spre casă, m-am lăsat pradă unui val imens de fericire.
Nu am mai trimis felicitări de cîțiva ani!
Nu tradițiile mor, noi le omorîm. A și încă ceva, o urare din inimă însoțită, eventual, de un sărut pe obraz sau/și o îmbrățișare caldă nu costă bani. Pentru că este neprețuită…
Să vă fie, deci, de primăvară! Una cît mai veselă, însorită și parfumată!
Cam cît de idiot trebuie să fii pentru a crede că, pornind în căutarea ”conținutului fericirii”, îl vei și afla?
Cît de idiot (îmi vine obsesiv în cap spusa lui Nietzsche- ”Îndeobște nu are idei, dar pentru cazurile excepționale îi vin idei proaste” - Știința voioasă) trebuie să fii pentru a crede că vei ajunge la ceea ce era de demonstrat (q.e.d!) luînd în calcul o singură ecuație din multele care, la un loc, numesc viața ta? Să crezi, așadar că, fie numai prin studiu (învățătură) sau fie numai prin iubire sau, pesemne, numai prin sex ori dimpotrivă, numai prin abstinență, prin experiența unică numită rigurozitatea armatei sau numai prin muncă, doar prin muncă vei ajunge să atingi ”conținutul fericirii”, esența, miezul, absolutul ei? Toate acestea pentru ca, evident, să sfîrșești prin a eșua lamentabil, pînă a ajunge la autoruinare, autoepuizare, autoumilință sau, de ce nu?, la ”conținutul”, de fapt, al nefericirii…
Musai că, pentru a te avînta în asemenea experiență, trebuie să fii cel puțin la fel de idiot ca cel care nu doar că a trăit-o, dar care a ajuns să o și împărtășească, de bună voie, tuturor.
”Povestea unui idiot spusă de el însuși”, semnată de Felix de Azua(n.1944 în Barccelona, și-a dobîndit un loc important în literatura spaniolă în 1986 prin ”Povestea…”, consolidînd-o apoi, prin ”Jurnalul unui om umilit” - 1987, ”Prea multe întrebări” -1994 și ”Momente decisive” - 2000) nu este una usor digerabilă. E fascinant însă, de parcurs, pentru toți cei care au avut măcar o dată impulsul de a porni în căutarea ”conținutului fericirii”, a fericirii adică, în esența ei…
Ajungînd la ultima filă a Poveștii nu am putut să nu zîmbesc amar la gîndul că, alegînd să pleci fie pe cărarea în căutarea conținutului fericirii, fie pe cea în aflarea conținutului nefericirii, drumul tău se va sfîrși, inevitabil, odată cu găsirea doar a celui din urmă.
Personal, mulțumesc idiotului care m-a făcut părtașă experienței lui, confirmîndu-mi astfel, încă o dată, că viața mea-i prea scurtă pentru a-mi permite s[ irosesc timp căutînd în ceva anume vreun conținut al fericirii. E suficient să știu că ceea ce-l compune e conținut în fiecare gest, în fiecare fapt și lucru bun pe care reușesc, în fiecare zi, să-l văd, să-l aud, să-l citesc, să-l fac, să-l dăruiesc și/sau să-l primesc.
Blogul, minunat tărîm virtual, o experiență, în fond, pe care, personal, aleg să o împărtășesc celor care vor să o afle, fără a le invada, în același timp, spațiul de intimitate.
Undeva în partea dreaptă a blogului meu este o casetă intitulată ”Răsfoiesc și…”. Acela este blogroll-ul meu. Acolo, cu cîteva mici excepții (problema tehnico-administrativă pe care o voi soluționa cît de curînd) sînt cîteva dintre ”experiențele” pe care îmi place să le aflu de la autorii lor, fără absolut nici o pretenție ca reciproca să fie valabilă.
Vă rog din suflet, așadar, pe cei care vă regăsiți în blogroll-ul meu și-mi trimiteți pe messenger (ca spam!!) link prin care anunțați un nou post pe blogul vostru, să nu vă supărați pe mine dacă vă spun că, făcînd asta, îmi invadați spațiul de intimitate. VĂ AM ÎN BLOGROLL PENTRU CĂ VĂ CITESC, nu pentru că am făcut ”link exchange”!
În același timp, vă rog, dacă voi nu mă citiți, dar figurez în blogroll-ul vostru doar pe motiv de ”link exchange”, să mă ștergeți! Nu doar că vă voi aprecia la fel de mult scriitura, dar voi fi și fericită să știu că nu voi (mai) fi o prezență inutilă în spațiul vostru și vă voi mulțumi cu sinceritate, pentru asta!
