river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

Nimic altceva

Apr-22-2017 By river

răsărituri și apusuri și între ele orașe cu soare, ploi și noroi
ne vedem în/de zboruri că nimic altceva, nimic nu (tot ce) ne leagă
sunt distanțe plutiri între noi

Poate că visul tău, de mic, este să ajungi, în vreun top al celor mai buni fotografi ai lumii din toate timpurile. Asta poate pentru că, văzând lumea surprinsă de fotografi celebri ai vremurilor, ai rămas fascinat. Și-ai închis ochii și ai început să vezi lumea prin propriul tău obiectiv. Și-apoi, ți-ai luat telefonul ori aparatul foto și ai purces la drum. La ”developare” însă, ai văzut că… fascinația lumii, așa cum ai văzut-o la fotografii celebri, nu se regăsește în fotografia ta. Asta s-a întâmplat, poate, tocmai pentru că dincolo de fascinația ta pentru lume și admirația pentru acei fotografi celebri, ar mai fi nevoie de ceva. În primul rând, de a înțelege că nu trebuie să fii ca ei, ci ca TINE. În al doilea rând, ar mai fi nevoie de cunoașterea aparatului prin care ai încercat să surprinzi acea fărâmă de lume care ți-a atras atenția. Și poate că ai început să te întrebi dacă nu cumva fascinația TA asupra lumii trebuie să facă echipă cu aparatul tău. O echipă, însă, iar tu știi deja asta, se leagă în timp… Bucură-te! Este cineva acolo, aproape de tine, care, cu bucurie, te poate ajuta în privința asta!

Studio R și Mihaela Nazarie Photography te așteaptă să dai trezire visului tău. Înscrie-te la Cursul ”Fotografia Creativă”, curs de inițiere în fotografie pentru cei pasionați de imagine, dedicat categoriilor de vârstă 8-11 ani, respectiv 12-16 ani, după absolvirea căruia vei pleca nu doar cu o diplomă, ci cu un sentiment grozav că inspirația și fascinația TA asupra lumii sunt, în sfârșit, în echipă cu aparatul tău.

Trainer îți va fi Mihaela Nazarie, fotograf profesionist activ atât în țară cât și în străinătate, cu o experiență de 15 ani în domeniu, absolventă a Universității Naționale de Arte din București, secția Arte Plastice, specializarea Fotografie/Video, participant la numeroase expoziții individuale și de grup și colaborator, în timp, al Unilever, Nobel Telekom, Saint Gobain, ASG Wind etc.

Cursul cuprinde nu mai puțin de 12 module de teorie și practică ce se vor desfășura într-un studio foto adevărat, Studio R ( Bacău, Piața Centrală, vizavi de magazinul MAXX), dar și prin participări pe teren, astfel că, la finele cursului vei avea cunoștințe importante și necesare despre: Istoria Fotografiei, Aparatul de Fotografiat, Reguli de compoziție, Amestecul culorilor, Lumina în fotografie, Fotografia cu telefonul mobil/idei creative, Fotografia de portret (utilizarea luminii naturale și artificiale), Fotografia de produs (tehnică, lumină, compoziție), Fotografia de peisaj (fotografia de călătorie), Fotografia urbană (streetphotography/fotoreportaj).

Mai mult, îți vei face propriul tău proiect fotografic și vei fi protagonistul Vernisajului – Expoziție pentru public.

Stai, asta nu e tot! În calitate de cursant, vei beneficia de: suport de curs în format electronic, de consiliere și sprijin online din partea profesorului, de material didactic pus la dispoziție de Studio R și, după caz, de aparat foto pe toată perioada desfășurării cursului, adică 3 luni. În plus, vei primi un voucher transmisibil în valoare de 60 lei care poate fi folosit pentru toate serviciile și cursurile viitoare oferite de Studio R.

Cursul ”FOTOGRAFIA CREATIVĂ” se desfășoară în perioada mai-iulie, prin întâlniri săptămânale fiecare de câte 100 de minute cu pauză (snack break), între ele, cu suc, prăjiturele și… socializare.

Prețul standard pentru curs este: 700 lei, cu plata unui avans de 210 lei și a încă două tranșe lunare de 245 lei. Economisești 10%, plătind doar 630 lei, dacă alegi să plătești cursul integral, la înscriere.

Grăbește-te, o grupă poate avea 10 cursanți, dar… nu mai mult de 15, iar ultima zi în care te mai poți înscrie, respectiv 27 aprilie 2017, se apropie!

Sună acum la 0747.551.000 sau la 0754.304.608 și înscrie-te pentru a da trezire visului tău, Studio R și Mihaela Nazarie Photohraphy sunt aici, acum, pentru tine!

Cum putem mânca Cerul

Apr-11-2017 By river


Nu știu cum se anunță vremea astăzi, din seninul meu însă, am să vă întreb dacă mai țineți minte gustul înghețatei din nori cu praf de soare ori stele pe care, în vreo copilărie, invitați prin cine știe ale cui castele de zâne ori zmei paralei, ați savurat-o. Eu mi-am amintit gustul acestei înghețate ieri când, din seninul ei, Elisa (6 ani) m-a întrebat prinzându-mă în ușoară bâlbâială:
– Mami, dar noi, oamenii, cum putem să mâncăm cerul?
– Ăăăăă… Păi…. Cerul nu prea putem să-l mân…
– Mamaaaaa! Ba da! Dar cum? Cum îl simțim când cade bucățele din el sau… sau firimituri?
-Aaaaa! Ai dreptate, Eli! Cred că putem mânca cerul când plouă sau ninge, iar noi încercăm, cu fețele în sus, să prindem pe limbă câte un fulg sau strop!
-Daaaaaa, știam eu mama că se poate, mama!


Unul dintre cele mai prețioase cadouri pe care, acum niște ani, l-am primit de ziua mea din partea unor prieteni dragi a fost (și a rămas, fără nici o ironie, un cadou de suflet) volumul semnat Dan Puric, ”Omul frumos”. Prețios pentru că lectura lui a fost revelatorie din multe puncte de vedere. Nu-l citisem până atunci pe Dan Puric (nici de atunci până în prezent, decât pasager, pe rețele de socializare, citat în statusuri ”motivaționale”), auzisem despre potențialul autorului, despre ”furia” cu care atrăgea încă de pe atunci grămezi de oameni, întru ”fermecare”. Și… revelația s-a produs. Mai mult, s-a produs oarecum ”rușinos” – că fost-am de mică, de sistem învățată rușinea -, pentru MINE.

De la primele cuvinte ale autorului, până la ultimele. De la prima pagină, până la ultima. Revelatoriu. Dan Puric nu a stârnit nimic magic în mine. Doar revelația irelevantului. Mâhnirea nedescoperirii nici măcar a unui potențial literar-artistic. Definirea banalului și a mediocrității. Neputința de a citi în tine tradusă prin nevoia de agățare de exterior întru câștigarea unor validări – validări, traduse și ele, în lumea virtuală, prin ”like-uri”. Mai mult, pericolul asumării unor principii cu totul nesănătoase, în numele unei credințe confundată greșit cu vreo religie și care poate duce – cum o duce, de altfel, de secole – la alienare, la justificare de războaie (de orice fel) în numele Păcii, la justificare de minciuni în numele Adevărului, la justificarea Urii și a Judecății aproapelui în numele Iubirii. La extremism în toate formele lui.

Revelatoriu. O întâlnire cu Dan Puric costă, în aceste zile, 100 lei… Iar sălile sunt pline. Și întâlniri cu mulți alții ca el, la fel…
În tot acest parcurs, în librării, un Steinbeck, un Nabokov, o Nora Iuga etc. costă 10 lei.

Cerneală

Apr-4-2017 By river


Era o dimineață ca aceasta,
iar cerul era o călimară,
la mijloc
răsăritul și noi
ne bălăceam proiecții pe cer
din fluturi de cerneală.

Verde crud, verde crud…

Apr-4-2017 By river

Și uita așa, stând eu într-o seară cu gândurile mele, m-am trezit străbătând – fără să vreau (?) – culoarele liceului meu și apoi pe cele ale liceului lui George Bacovia și tot străbătându-le așa, fără să vreau (?), m-am gândit că versurile acelea sunt – ce ironic, ce frumos – metafora poetului, pentru un ”ever after” cred și acum neînțeles, ”f…k the system!” sau, mai plastic, ”n-ați înțeles nimic!”. Din respect pentru cel mult prea mult adjudecat după moarte ca proprietate intelectuală a urbei, nației, dar și ca stradă, George Bacovia ar trebui scos din programa de sistem școlară…

Liceu, – cimitir
Al tineretii mele –
Pedanti profesori
Si examene grele…
Si azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tineretii mele!
– Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Si mintea mă doare…
Nimic nu mai vreau –
Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare…
– Liceu, – cimitir
Al tineretii mele –
In lume m-ai dat
In valtorile grele,
Atat de blazat…
Liceu, – cimitir
Al tineretii mele!

Doamna Toamna

Apr-3-2017 By river

38

Mar-31-2017 By river


Și mai cred că lumea, cu gândul, cu fapta și cuvântul în Iubire se străbate pentru ca ele, gândul, fapta și cuvântul să ajungă acolo unde nimeni și nimic nu te mai poate despărți de ceea ce iubești și de ceea ce ai înțeles (mereu în înțelegere) că ești…

Din sertar (20 de ani), 3 noiembrie 1999

Eu: Prefer să trăiesc în iluzie! Refuz să-mi abandonez visele! Îmi place să sper și să fiu nebună! De aia!

Nu știu cine: La un moment dat s-ar putea să nu mai avem glas să țipăm de durere. Dar acum nu contează pt. că până și nefericirea poate îmbătrâni!

Eu: Deja nu mai pot țipa! Ei, și? Urechile sunt mult prea scurte pentru a mă asculta.
Nu știu cine: Eu deja merg pe sârmă. Și din fericire încă mai pot striga. Sârma e prea scurtă!

Eu: Aș vrea să nu-mi mai pese! M-am clocit destul. Aș vrea să fiu galbenă păpădie, dar mă simt doar frunză moartă sau pământ măcinat!
Nu știu cine: suntem mâncați cu toții și în noi nefericirea este încă un copil.

Eu: Am murit? Și și pe O îl iubesc!
O-cean
O-chean
O-bscur

Tot eu: Și când te gândești că un zâmbet îmi este prea de ajuns! Despre stele ce să mai zic?
Nu știu cine: Eu nu mă mai pot mulțumi cu atât. Vreau totul, dar de unde aș putea să-l am?

Eu: O.(din Marele Ocean).K. Din Marele Ocean… Ai încercat să-l cauți și acolo? Încearcă măcar în scoică, adică în inima ta.
Nu știu cine: E prea strâmt și sufocant acolo.
Eu: Fă-i loc. Care totul?
Nu știu cine: Nici eu nu știu, probabil totul este ceea ce lipsește, golul pe care nu-l pot umple cu nimicnicia mea

Eu: Trebuie să te regăsești în ceva. Eu, de multe ori, am renăscut din frunze moarte și din croncănit de cioară!

Eu: Dumnezeule, mai ești?

Eu: Ride the snake!

Lucrare de control la geografie

Mar-27-2017 By river

Cristescu Mădălina
XI C
18.04.1997

”O pledoarie în favoarea protecției mediului, un adevărat ”ESEU”, dar este departe de subiectul lucrării. Păcat!”.

Nota 3

1. Explicați cum se realizează colaborarea internațională pentru protecția mediului prin organismele specializate ale omului

Despre protecția mediului s-a discutat foarte mult, problema fiind încă de actualitate. În condițiile în care în ziua de azi pădurile sunt defrișate fără sens sau pentru un scop anume, lăsând deoparte necesitățile strict industriale, trebuie luate măsuri pentru apărarea mediului și asta în folosul menținerii vieții încă pe Pământ.
De apreciat sunt acei oameni de pe tot Pământul care intră în colaborare tocmai în acest scop – puțini de altfel sunt acești oameni.
Încă nu s-a realizat cât de dăunătoare sunt toate ”maltratările” pădurilor, cât de nocive sunt toate gunoaiele aruncate fără milă alături de containere. În timp însă, poate că natura care ne-a creat se va răzbuna fără ca noi să aflăm cum și când.
Și singura colaborare pe care am putea s-o facem cu semenii noștri de pe tot Pământul ar fi aceea de a ne ambiționa un pic să nu mai rupem nici măcar un fir de iarbă, pentru că de la a rupe un fir de iarbă fără sens, nu mai este mult până la a distruge o lume întreagă.
Și dacă n-am fi ajuns să trăim scufundați în ciment ci în aer curat, poate că starea sănătății noastre atât psihice cât și fizice ar fi fost cu totul alta. Suntem îmbâcsiți în căzi pline de nisip și plante degenerate și totuși, orbiți, ne întrebăm ce vină avem noi? Dacă o dată în an fiecare om ar sădi o floare, am găsi și răspunsul.