river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

Un(ul) Univers(ul)

Mar-24-2017 By river

Uneori, oricât ai ști că e așa,
pentru că, ți se spune, e LOGIC,
Îndoiala e deasupra corectitudinii unei operații matematice date
ca, de exemplu, 1+1=2.
Iar asta se întâmplă pentru că
nici unu, nici plus, nici unu, nici egal și nici doi
nu au un singur sens,
că dacă ar avea și cineva m-ar putea convinge vreodată de asta,
Îndoiala însăși
ori Uimirea
n-ar avea nici ele decât un singur sens.
Și ca să nu-mi fie rușine – că fost-am învățată de mică rușinea –
pentru îndoiala ori uimirea trezite uneori în mine de un banal exercițiu matematic,
nu o să recunosc niciodată fățiș
asta.
Cum că nu-mi explic, adică,
de ce 1+1=2
chiar dacă știu asta
pentru că, mi s-a spus, e LOGIC.

O mare grabă

Mar-2-2017 By river

Furnici pe o balustradă
Se aflau în mare sfadă:
”Dă-te, soro, la o parte
Trebuie s-ajung departe!”
Zise prima din furnici
”Hai, tulește-o de aici!”
”Ce să zic, ce nesimțită!
Dă-te tu! Și io-s grăbită!
Ești de-a dreptul caraghioasă!”
Spuse a doua, foc nervoasă.
Cea de-a treia, mai departe,
Dădu ambelor dreptate.
Nu se supără defel
Printre ele, cătinel,
Se strecoară fără grabă:
”Fetelor, eu chiar am treabă!”

A venit PRIMĂVARA!

Mar-1-2017 By river

Mi se făcuse de Primăvară și pentru că era și prima zi calendaristic așa, am pornit ca la prezentul continuu, la vânătoare de melci și muguri.

Și-am căutat,

și-am scormonit,

și-am scormonit,

și-am scormonit,

melcii i-am găsit!!!!

Ce bine, zăpada nu poate să spele, zăpezile doar acoperă, zăpezile s-au cam topit…

A venit primăvăra! Primăvara în mine am regăsit…

ROMÂNIA, BACĂU, 1 MARTIE 2017

comple(x)t de judecată

Jan-27-2017 By river

În fața sălii pline
Complet de judecată
Poetul transpira prin poezia sa

În era tehnologizată
în era mult politizată
în era dezumanizată
Poetul transpira

Elevi, studenți, profesori zâmbesc,
se socotesc:
”Nu ne mai condamnați la presiune!
Uitați,
domnule profesor,
studenții mei, uitați,
nu suntem robotizați,
nu suntem încuiați:
venim la Poezie!”

Oameni politici, alegători zâmbesc
și se socotesc:
”Nu ne mai condamnați de nepăsare!
Aleșilor, uitați
Uitați,
alegători,
nu suntem politizați,
nici simpli electori:
venim la Poezie!”

Șefi de instituții, subordonați zâmbesc
și se socotesc:
”Nu ne mai condamnați la șezătoare!
Uite,
șefu’,
uitați,
subordonați,
chiar suntem implicați:
venim la Poezie!”

În fața sălii pline
Poetu-a terminat

Complet de judecată
”Nu-l mai condamnați!
La ordine:
Aplaudați!”.

Psihoterapie:
Trauma
în poezie
s-a identificat

Hei… Dar am un gând
și-o să ți-l spun doar ție:
venind din Poezie,
Poetu-i transpirat.

Ce-a vrut
să-mi spună mie?

Mic tratat despre rădăcină

Jan-14-2017 By river

Și dacă se întâmplă uneori să te trezești dezrădăcinat brusc de încrederea în tot ce te înconjoară, încredere pe care, ironic, ai investit-o asiduu toată viața ta de până în acel moment, și, trezindu-te astfel dezrădăcinat constați că nici măcar nu știi unde și cui ai putea cere un ajutor în caz de nevoie, aceasta ți se întâmplă, probabil, pentru a-ți reaminti că ți-ai neglijat, prin stropi continuu de neîncredere în tine însuți, propriile rădăcini. Și te gândești că-i vremea, chiar dacă e greu și dureros, să începi să lași buruienile rădăcinilor care nu-ți aparțin acolo unde cresc ele, pentru a te putea îngriji de ale tale…

Sensul Prim

Jan-13-2017 By river

M-a fascinat dintotdeauna posibilitatea existenței unui Sens Prim al oricărui cuvânt, al oricărei rostiri. În aceste zile, găsesc că această primordialitate este echivalentă cu infinitul (definindu-l, poate, astfel, de ce nu?), un sens prim al cuvântului/rostirii manifestându-se cu fiecare naștere și cu fiecare moarte.

Peste un timp, din toate aceste motive/căutări, nu m-ar mira ca eu însămi să nu mai înțeleg ce am avut de spus prin cele spuse…

piruete

Dec-13-2016 By river

Uneori
e nevoie de piruete
pentru a redefini
echilibrul
15418565_1616138575068776_6038257468996491205_o

După premierele stagiunii 2015-2016, ”Ich bin Ofelia”, ”Moara cu Noroc”, ”Prenumele” și ”Omul care a văzut moartea” – de departe cele mai bune producții ”pe bandă rulantă” după mulți ani! – , deschiderea oficială a stagiunii 2016-2017, la debut de noiembrie 2016, a Teatrului Municipal Bacovia – Secția Dramă, prin spectacolul ”Amphitrion ’38” vine să confirme că drumul spre inima publicului nu se face fără travaliu. Unul cu atât mai mare și mai dureros cu cât, în timp, dintr-un cumul de factori, încrederea spectatorului iubitor, de altfel, de teatru, a fost puternic zdruncinată. Toate spectacolele sus-menționate au darul de a readuce publicul în sală. Iar după ”Amphitrion ’38”, sentimentul care te va bântui odată ce vei fi ieșit din sala de spectacol este că, da, Zeii lucrează! E nevoie doar de (dar ce încărcătură în acest DOAR), SIMULTAN: text bun, regie bună, muzică, scenografie, tehnică, joc. În două cuvinte, viziune și echipă. La Teatrul Municipal Bacovia, Viziunea este. La echipă, de fapt la reînchegarea, din marea Echipă, a echipei de actori mai trebuie, însă, lucrat.

amfitrion

Ce pot spune EU despre ”Amphitrion ’38”?

SIMULTAN, excepțional: text (Jean Giraudoux), traducere (Doru Mareș), regie și adaptare (Horia Suru), scenografie (Cristian Marin), coregrafie (Spohie D), asistență regie (Alina Simionescu) și echipă tehnică.

Distribuție foarte bună, dar… echipă încă ne(re)închegată: Ana Adelaida Perjoiu (Alcmena), Bogdan Matei (Jupiter), Dumitru Rusu (Amphitrion), Ștefan Alexiu (Mercur), Viorel Baltag (Sosia), Florin Zăncescu (Gornistul), Ștefan Ionescu (Războinicul), Florina Găzdaru (Leda), Corina Goranda (Eclise), Nela Zare (Ecoul/Vocea cerească), Daria Coșa (Hercule/Umbra lui Dumnezeu), Maria Caba (Umbra Alcmenei), Ana Săndulache (Umbra lui Amphitrion).

Joc excepțional: Bogdan Matei, Ștefan Alexiu, Florin Zăncescu, Viorel Baltag, Corina Goranda.

Joc foarte bun: restul.

Mai trebuie DOAR niște… chimie. Pentru a se ajunge la un TOT SIMULTAN.

Mergeți la Teatrul Municipal Bacovia. Veți recunoaște, oricât de sceptici ați fi, că… Zeii lucrează întru totul simultan. 🙂

FOTO: Marian Adochiței

AVEM TIMP pentru MATISSE (?)

Oct-18-2016 By river

Cafelele mele de dimineață rareori sunt precedate de un gând anume, pus deoparte peste noapte. Și chiar dacă el, gândul, e pus de cu seară la dospit, de cele mai multe ori nu la cafelele de dimineață e împărtășit, pentru că diminețile mele sunt, ca și gustul cafelei – aparent același – mereu imprevizibile ca stare. Astăzi însă, gândul meu, pus sub pernă aseară, a reușit să crească, să se strecoare pentru dimineață în ceașcă. El este despre expoziția pe care, de câteva zile, Galeriile Alfa din Bacău o găzduiesc. 110 litografii semnate de Matisse. Henri Matisse. Un fenomen, la propriu, pentru urbea asta. Un fenomen care, în primele lui șase zile, a adunat doar 6 vizitatori…

matisse

Ok, nu are rost să ne îngrijorăm. Pentru că tot ce putem face este, dacă abia acum am aflat despre acest eveniment, să dăm ”attending”-urile și ”chek-in”-urile adecvate. AVEM TIMP! Nu, nu e nevoie să și arătăm public că AM TRECUT pe acolo.

Poate doar, dacă AM FOST, nu doar trecut, să povestim câte ceva și să dăm vestea mai departe: Heeeeeeei, Matisse, Henri Matisse e în Bacăăăău! Băi, ești nebun? M-am întâlnit cu Matisse! Du-te bă, de aici, unde? La GALERIILE ALFA!!!!! Îl găsești acolo până pe 10 noiembrie, de luni până duminică, între orele 9-17!

Bine, mă duc și eu!!! Du-te! Și dă vestea mai departe!!! Și cine știe, poate vine și Dali… 🙂

Henri Matisse (1869-1954) este unul dintre cei mai importanți pictori și graficieni ai sfârșitului de secol al-XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. El este cel care a deschis calea noii arte abstracte.
Cuprinzând 110 litografii, expoziția prezintă unele dintre cele mai importante opere de artă ale singurului artist pe care Pablo Picasso l-a numit “cel mai bun dintre noi”.
Expoziția poate fi vizitată de luni până duminică între orele 9 -17. Prețul biletelor: 12lei/adult, 6lei/copil, elev, student
. (Galeriile Alfa Bacău)

În sfârșit, l-au considerat OM

Oct-14-2016 By river

Era și este și va fi (și slavă că-i așa!) firesc ca decernarea unui premiu (care-i doar un premiu în fond, iar în cazul Nobel necerut) mai ales în Arte să ducă la controverse. Este datul Artei, mă gândesc, să provoace stări. De aici însă, de la controversă (constructive polemici!) adică, până la frustrare (mergând până la celebrul ”unfriend” pe Facebook) este o distanță care spune multe despre cel ce o străbate… O distanță care pe mine mă amărăște.

Sunt fericită că Nobelul pentru Literatură din acest an a mers la Bob Dylan pe care, de când mă știu, l-am considerat în primul rând Poet și consider că a fost o bună alegere, cu atât mai mult cu cât a existat o foarte clară, scurtă și la obiect motivație din partea Academiei: “for having created new poetic expressions within the great American song tradition”.

Poate ar fi meritat Haruki Murakami (pe care recunosc, l-am lăsat din mână ori de câte ori m-am apucat de el nu pentru că nu-i recunosc geniul artistic, ci pentru că el nu corespunde sufletului meu, subiectiv, nu-i așa?, dar știu că-i va veni timpul), poate că l-ar fi meritat Philip Roth (pe care-l ador sufletește deși, iarăși extrem de subiectiv, din punct de vedere literar ” is not my type”), poate că l-ar fi meritat altcineva, nu știu. Cu siguranță aș fi spus, însă da, e un premiu bine acordat, o bună alegere. Că… de corect, stricto sensu, nu mă pot hazarda să spun că e/ar fi fost corect…

And if my thought-dreams could be seen They’d probably put my head in a guillotine But it’s alright, Ma, it’s life, and life only…

Citesc cu plăcere păreri pro și contra Nobelului pentru Literatură din acest an. Acolo unde părerea este mai mult decât o simplă frustrare…

Și repet, consider, extrem de subiectiv, că Bob Dylan a fost o alegere excelentă, poate din sfera revoluționarului, pentru Nobel în Literatură.

Pace!

.