O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagană oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci -
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupul să-i moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb -
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
- Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!
Blogul, minunat tărîm virtual, o experiență, în fond, pe care, personal, aleg să o împărtășesc celor care vor să o afle, fără a le invada, în același timp, spațiul de intimitate.
Undeva în partea dreaptă a blogului meu este o casetă intitulată ”Răsfoiesc și…”. Acela este blogroll-ul meu. Acolo, cu cîteva mici excepții (problema tehnico-administrativă pe care o voi soluționa cît de curînd) sînt cîteva dintre ”experiențele” pe care îmi place să le aflu de la autorii lor, fără absolut nici o pretenție ca reciproca să fie valabilă.
Vă rog din suflet, așadar, pe cei care vă regăsiți în blogroll-ul meu și-mi trimiteți pe messenger (ca spam!!) link prin care anunțați un nou post pe blogul vostru, să nu vă supărați pe mine dacă vă spun că, făcînd asta, îmi invadați spațiul de intimitate. VĂ AM ÎN BLOGROLL PENTRU CĂ VĂ CITESC, nu pentru că am făcut ”link exchange”!
În același timp, vă rog, dacă voi nu mă citiți, dar figurez în blogroll-ul vostru doar pe motiv de ”link exchange”, să mă ștergeți! Nu doar că vă voi aprecia la fel de mult scriitura, dar voi fi și fericită să știu că nu voi (mai) fi o prezență inutilă în spațiul vostru și vă voi mulțumi cu sinceritate, pentru asta!
[...]Popor iubit, de ce esti naiv? Acum cinci ani nu ti s-a promis caderea mafiei Psdiste? Citi psdisti, popor drag, fac inchisoare sau sunt completi discreditati politic? Acum, popor drag, ce astepti? Sa intre mogulii la inchisoare? Mai crezi asta, inca? Popor drag, de ce ti-e frica de Iliescu, Mitrea si Hrebenciuc si Vanghelie si de ce nu ti-e frica de Udrea, Cocos, Videanu, Berceanu, Blaga? Nu ti-au demonstrat toti, fara exceptie, de ce sunt in stare? Si atunci, in conditiile in care la orice demagogie a Psd-Pnl putem sa raspundem cu o demagogie Pdl; la orice mogul al lor nostru putem sa va aratam unul al vostru; la orice hot al nostru putem sa va aratam unul de-al vostru, atunci cum ai ales popor? Ai ales Presedintele ciuruitor…
Ai grija, popor drag, pe CINE ciuruie Presedintele asta… Trei moguli sau 49, 7% dintre ai tai…
Mi-esti drag, popor; dincolo de cit pot exprima cuvintele. Si de aceea voi trece peste amareala, ma voi inclina respectuos si voi continua sa cred in tine. Nu fara sa iti spun, insa, zi de zi: sa fii elegant, reverentios, zimbitor si politicos, gratios, tolerant si deschis, mindru si civilizat.
O sa te iubesc mereu, popor, indiferent unde voi fi; dar, iarta-mi egosimul si, poate, lasitatea, daca Presedintele tau (al nostru?) o sa ma ciuruie, atunci o sa plec…
Atîta timp cît în România, principiul “bătaia e ruptă din rai” e încă la loc de frunte - ştirile de la ora 5 si nu numai o confirmă - un pumn dat unui copil de un candidat la preşedinţie precum şi doar simpla intenţie de a o face (”poate m-a jignit cu ceva!”) sînt menite să aducă multe voturi acestuia. Părerea mea, de rău…
Mi se întîmplă şi mie să mai pun virgulă între subiect şi predicat! Mă linişteşte, însă - deşi nu mă scuză - faptul că am decenţa să-mi descopăr singură greşelile şi să mi le recunosc.
Astazi insa, am gasit (inca) un text, referitor la cele patite de Margineanu. Care m-a inspirat oarecum, in sensul ca mi-a pus intr-o anumita masura, ordine in ganduri. Am sa public aici, in speranta ca nu e cu suparare pentru autorul textului, comentariul meu:
Cu cateva zile in urma, Mihai Margineanu, aflat la volanul propriului autoturism, se indrepta de la Zalau, catre Bacau, la un concert. Concert pe care avea sa-l sustina chiar el, cu banda lui. Odata ajuns si urcat pe scena, Mihai Margineanu a povestit celor circa 200 de omuleti veniti sa-l asculte, facand haz de necaz, cum si-a luat, pe buna dreptate, o amenda din partea unui agent de circulatie zelos, nepus pe spaga, lucru rar intalnit, de altfel, in Romania. Bazandu-se pe bunul simt si mai ales pe bunul umor al spectatorilor, Mihai Margineanu a continuat povestea printr-un cantec veeeeechi, veeeechi, din popor, pe care toata lumea l-a fredonat cu mare haz. De necaz. Hazul de necaz al lui Margineanu!
Si culmea, cand a ajuns la un anume cuvant, Mihai Margineanu chiar s-a cenzurat. Nu si publicul, insa, care l-a rostit cu mare, mare satisfactie, la fel ca pe intreg versul. Care vers, s-avem pardon, nici macar nu e cel care, ulterior, a fost citat ca replica din partea lui Margineanu, la adresa bravului politist.
Revenind, patania a ajuns, din vorba in vorba, ulterior, sub forma de mare material de senzatie, dupa ce titlul acestuia a fost schimbat, in paginile unui ziar de scandal! Si uite asa, un ditai cacatul, pe romaneste, fabricat pe zvonuri, a inceput sa puta! Bai, frate, si inca ce pute!!
Mihai Margineanu, baiat fin, odata bagat in cacat, si-a cerut, public, scuze. Desi, sincer, nu avea nici un motiv sa o faca.
Cum adevarul este dincolo de cei care se gasesc sa judece un om doar dupa un titlu de ziar, si aici ma refer la majoritatea cititorilor TITLURILOR ziarului de scandal, propun urmatoarele variante:
- sa nu vorbeasca aiurea fara sa fi participat la concertul cu pricina sau, daca vor musai sa vorbeasca, sa mai intrebe si pe cei care au fost prezenti acolo. Ma ofer sa le povestesc cu lux de amanunte!
-sa dea dovada, atunci cand critica un om, de bun-simt si de minime cunostinte de cultura generala
-sa-si vada mai intai barnele din proprii ochi si-apoi abia, aschiile din ochii celorlalti
Si ar mai fi, gandindu-ne la alte conjuncturi, urmatoarele variante:
-Americanii sa-l dea in judecata pe Tudor Chirila pentru acel minunat refren, “f.u-i in gura sa-i f.t!”
-Toate Ralucile sa-l dea in judecata pe Margineanu pentru stiu ele ce
-Politia Romana, politicienii, preotii etc. sa-i dea in judecata pe Florin Chilian, Vama Veche, Parazitii, BUG Mafia si tot asa, si tot asa, si tot asa…
Mi-ar fi placut sa aiba loc, astazi, mult anuntatele “imbratisari”. As fi vrut sa imprastii cateva, as fi simtit nevoia sa primesc cateva… Dar tot am primit/oferit doua si nu oarecare, ci de la doi oameni cumplit de dragi.
…sau cum ar spune nu mai stiu cine “rise and shine”, sfarsitul nu-i aici
