river

Am adaugat “categoriilor” mele una noua, respectiv “CAMERA DE OASPETI!”. Aici, va exista un singur post, respectiv cel de fatza, in continuarea caruia voi puteti “zburda in voie”. Aici se poate canta, se pot spune poezii sau basme,e locul unde se poate sta la taclale din zi in noapte si se poate abera in voie. Aici, ne putem sorbi cafelutza de dimineata sau ciocni un paharel pe seara, depinde de starea fiecaruia din noi. Desigur, se pot face si critici la adresa gazdei sau la adresa altor invitati dar, doar daca ele sunt exprimate in mod civilizat…

Camera e deschisa, sunteti oricand bineveniti la joaca! Si om vedea noi ce o iesi!

Pete Townsend - Let My Love Open the Door To Your Heart

Mishu. Nu, Mishu nu e trist, nu e inchis, in spatele gardului de sarma e o adevarata imparatie. Misu te duce la plimbare in satul Harja, comuna Oituz, judetul Bacau. Misu e iubit de toata lumea

Popas de o cafea pe un drum european

Azi da, maine nu, in fata sectiei Dermatologie dintr-un anume spital

In momentul acela, concertul este in mine, in sangele meu care clocoteste cu fiecare acord in parte, in trupul meu care vibreaza cu fiecare melodie, in pupilele dilatate ale ochilor mei. Zeci de mii de concerte in acelasi timp, nepasatoare la stropii agresivi de ploaie, toti atat de aproape, desi departe. Metallica, Bucuresti, ROMANIA, 2008

17 iulie 2007… timpul s-a oprit in loc. pentru ca, pentru prima oara, the rolling stones au fost prezenti in romania.
nu ma voi putea raporta niciodata la aceasta zi. magnific e tot ce-mi vine in minte. am ramas blocata pe-un singur sentiment: magnific.

De ea!!

Will you tell me when the lights are fading
Cos I can’t see, I can’t see no more
Will you tell me when the song stops playing
Cos I can’t hear, I can’t hear no more

She said I don’t know what you’re living for
She said I don’t know what you’re living for at all
He said I don’t know what you’re living for
He said I don’t know what you’re living for at all

But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there’s nothing more to live for

Will you tell me when the fighting’s over
Cos I can’t take, I can’t take no more
Will you tell me when the day is done
Cos I can’t run, I can’t run no more

She said I don’t know what you did it for
She said I don’t know what you did it for at all
He said I don’t know what you did it for
He said I don’t know what you did it for at all

But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there’s nothing more to live for

And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there’s nothing more to live for

Regizorul:
Furie! Dezmatz! Tzipat, raset, fum. Si opiu… Nu uitatzi de opiu!
Dans, dans, dans. Ritm!
Rochii sfasiate! Cutzite insangerate! Cant! Poem! Gest!
Tzinetzi ritmul! Si opiu! Nu uitatzi de opiu!
Doua coloane sunt de ajuns: sapte de o parte, sapte de cealalta, trei in mijloc, doi vin inspre ea, ea inspre doi!
Avezti rabdare!
Actul se sfarsheste cu ea. Nu uitazti de opiu, ritm si gest. Si nu uitatzi ca-i doar un act!!!
Sapte de o parte si sapte de cealalta, ridicatzi-va mainile, aplecati-va capetele si innebuniti-va privirile!
Fiti naturali! Voi doi, venitzi spre ea, ignorazi-i furia, ura, tristetzea, impingeti-o si lasatzi-o sa moara!
Si opiu… Nu uitatzi de ritm, dezmatz, fum si opiu!
Acum!

Act:
Ea, cu nesabuita-i furie, schimba actul. In goana, se izbi de ciment cu capul de piatra si sangele inrosi instantaneu tot jocul.

Soapte:
S-a sinucis…

Furie, desfrau, Lame inrosite, maini sfartecate, teama si opiu…
Nu uitati de opiu!

Am visat.

(2003)

Mi-a spus: “nu mai vreau sa plang”, si-am inteles ca e nevoie de “a fi alaturi” pentru asta

Venind tocmai de departe,
foarte obosita, foarte,
poposi pe-o ramurica
de cires, o Randunica:

“Uf, uf, uf ce alergatura,
ce zgomot, ce lucratura
si cat trebuie s-ocolesc
rostul meu sa il gasesc!…
Si, of, Doamne cat de sus
de cu zori pana-n apus
eu intruna tre’ sa zbor,
an de an sunt calator
peste mari si peste zari,
peste munti, peste carari…

De ce pentru mine, oare
lumea e atat de mare?…”

La aceasta intrebare,
iritata foarte tare,
o Furnica zgribulita
ii raspunse-ntr-o clipita:

“Hai, nu fi asa nedreapta,
nu-ti mai plange a ta soarta,
am sa-ti spun: la o adica,
nici de jos lumea nu-i mica!!

09.08.2006

Am ajuns cu o ora si ceva intarziere la intalnire. Nu-mi place sa intarzii si cine ma cunoaste stie foarte bine ca numai ceva absolut justificat m-ar putea face sa ma abat de la o ora stabilita. As fi vrut oricum, ca motivul sa nu fi fost cel care a fost…

Bloggeri de Bacau
A fost frumos. Ca de fiecare data cand te intalnesti cu noi oameni, noi idei, pasiuni comune, puncte contradictorii care nu tin insa, cont de varsta sau de statut sau de orice altceva. Ne-a unit ideea de blog, desi fiecare in parte scrie din ratiuni diferite. Imi place sa cred ca “ideea de blog” ne va reuni mai des de-acum inainte si nu, nu pentru a ne afla unul celuilalt “ratiunea de a scrie”, ci pentru a mai rade un pic, pentru a mai vorbi despre cultura si non-cultura, pentru a polemiza, ironiza, carcoti, ciocni si-apoi a descoperi “again” noi idei, pasiuni comune, puncte contradictorii care sa nu tina cont de varsta, de statut sau de orice altceva. Si tot asa!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Adio Iliutza, gandacel mic… Aveai doar 10-11 anisori, se pare insa ca erai prea bun de te-a luat Sfantul Ilie la tine… Dar sa stii, Sfinte Ilie, sa stii Dumnezeule ca si mamica si taticul si fratiorul si bunicii si unchii si matusile si noi, toti, nu suntem de acord ca l-ati luat pe Iliutza al nostru…