ca doar e Craciunul, cea mai frumoasa, poate, sarbatoare a anului. L-am rugat pe Mos sa treaca pe la fiecare, sa va orneze brazii cu putina dragoste de la mine, cu putina fericire, cu putina liniste, cu ganduri bune, sanatate si cate o dorinta, cel putin, implinita. CRACIUN FERICIT!
Habar nu am să joc şah. Îmi închipui însă, poziţia Nebunului pe tablă, îndrăgostit lulea de o Regină din tabăra adversă. Nebunu’ îndrăgostit, sărind din alb în negru, înaintînd frenetic, tînjind, rînjind, uitînd de propriul Rege abandonat de Cal şi Tura părăsită de Străjeri.
Ce noroc pe mine că nu ştiu să joc şah. Viaţa-i atît de frumoasă!
Probabil nu-i intamplator ca m-am trezit cu asta, nu?…
Dorurile mele sînt atat de multe şi de adînci că, în buchet adunate, n-aş avea cum să le cuprind. În primul rînd, sînt într-o permanentă stare de dor faţă de mine însămi, de mine cea de ieri şi de cea care voi fi să fiu mîine. Cu tot ce mă înconjoară, cu tot ce aud, văd, citesc sau simt, urît sau frumos, dependentă de tot ceea ce, frumos sau urît, simt, citesc, văd, aud sau îi înconjoară pe ceilalţi.
Hai, fuguţa în livadă
Că e plină de zăpadă
Şi-o să facem, uite-aşa,
Un năstruşnic Om de Nea:
Cu cărbuni în loc de ochi
Guler roşu, de deochi
Ca năsuc - un morcovel
Şi guriţa - colăcel.
Îi vom pune şi ilic
Şi centură la buric
Şi-n mînuţă măturoi
Ca, în caz de e noroi
Să deretice prin curte…
Iar în pauzele scurte
Să vă spună o poveste
De-unde vine, cine este
Cum credea că-i pui de stea
Dar de fapt… e fulg de nea…
La un pahar de rouă, 17.10.2006
Am fost provocată de Cristina să-i scriu Moşului o scrisorică, în ideea că, dacă am fost cuminţică, poate-mi îndeplineşte două-trei dorinţe… E greu, recunosc, pentru că lista mea de dorinţe e taaaare lungă, iar meritele mele, ceva mai puţine. Nu-mi este prea clară, de fapt, nici diferenţa dintre cuminte şi obraznic, părerile fiind cred, împărţite.
Îndrăznesc totuşi, să sper la cîte ceva. Am mai spus de altfel, cu puţin timp în urmă, ce.
După îndelungi dezbateri cu mine însămi, am hotărît că lista a rămas nemodificată. Ba nu, adaug puţină zăpadă şi… dar ştie el Moşul, mai bine…
Voi, Lala, Răzvan, Alex, Poe, Zizi, Shaki, Radu, Val ce i-aţi scrie Moşului? Aţi fost cuminţi? 
…şi starea rămîne la fel de albastră, patima noastră curge înainte, căci vrema nu iartă nimic din ce este, nici chiar adevărul ascuns de cuvinte…