river

Cam cît de idiot trebuie să fii pentru a crede că, pornind în căutarea ”conținutului fericirii”, îl vei și afla?

Cît de idiot (îmi vine obsesiv în cap spusa lui Nietzsche- ”Îndeobște nu are idei, dar pentru cazurile excepționale îi vin idei proaste” - Știința voioasă) trebuie să fii pentru a crede că vei ajunge la ceea ce era de demonstrat (q.e.d!) luînd în calcul o singură ecuație din multele care, la un loc, numesc viața ta? Să crezi, așadar că, fie numai prin studiu (învățătură) sau fie numai prin iubire sau, pesemne, numai prin sex ori dimpotrivă, numai prin abstinență, prin experiența unică numită rigurozitatea armatei sau numai prin muncă, doar prin muncă vei ajunge să atingi ”conținutul fericirii”, esența, miezul, absolutul ei? Toate acestea pentru ca, evident, să sfîrșești prin a eșua lamentabil, pînă a ajunge la autoruinare, autoepuizare, autoumilință sau, de ce nu?, la ”conținutul”, de fapt, al nefericirii…

Musai că, pentru a te avînta în asemenea experiență, trebuie să fii cel puțin la fel de idiot ca cel care nu doar că a trăit-o, dar care a ajuns să o și împărtășească, de bună voie, tuturor.

”Povestea unui idiot spusă de el însuși”, semnată de Felix de Azua (n.1944 în Barccelona, și-a dobîndit un loc important în literatura spaniolă în 1986 prin ”Povestea…”, consolidînd-o apoi, prin ”Jurnalul unui om umilit” - 1987, ”Prea multe întrebări” -1994 și ”Momente decisive” - 2000) nu este una usor digerabilă. E fascinant însă, de parcurs, pentru toți cei care au avut măcar o dată impulsul de a porni în căutarea ”conținutului fericirii”, a fericirii adică, în esența ei…

Ajungînd la ultima filă a Poveștii nu am putut să nu zîmbesc amar la gîndul că, alegînd să pleci fie pe cărarea în căutarea conținutului fericirii, fie pe cea în aflarea conținutului nefericirii, drumul tău se va sfîrși, inevitabil, odată cu găsirea doar a celui din urmă.

Personal, mulțumesc idiotului care m-a făcut părtașă experienței lui, confirmîndu-mi astfel, încă o dată, că viața mea-i prea scurtă pentru a-mi permite s[ irosesc timp căutînd în ceva anume vreun conținut al fericirii. E suficient să știu că ceea ce-l compune e conținut în fiecare gest, în fiecare fapt și lucru bun pe care reușesc, în fiecare zi, să-l văd, să-l aud, să-l citesc, să-l fac, să-l dăruiesc și/sau să-l primesc.

Asculta mai multe audio Muzica

Din cartea-mi de bucate, o rețetă datînd din 2006.

Ciupercuța e cu ”m”, că-i mai multă mai gustoasă un pic așa!

Blogul, minunat tărîm virtual, o experiență, în fond, pe care, personal, aleg să o împărtășesc celor care vor să o afle, fără a le invada, în același timp, spațiul de intimitate.

Undeva în partea dreaptă a blogului meu este o casetă intitulată ”Răsfoiesc și…”. Acela este blogroll-ul meu. Acolo, cu cîteva mici excepții (problema tehnico-administrativă pe care o voi soluționa cît de curînd) sînt cîteva dintre ”experiențele” pe care îmi place să le aflu de la autorii lor, fără absolut nici o pretenție ca reciproca să fie valabilă.

Vă rog din suflet, așadar, pe cei care vă regăsiți în blogroll-ul meu și-mi trimiteți pe messenger (ca spam!!) link prin care anunțați un nou post pe blogul vostru, să nu vă supărați pe mine dacă vă spun că, făcînd asta, îmi invadați spațiul de intimitate. VĂ AM ÎN BLOGROLL PENTRU CĂ VĂ CITESC, nu pentru că am făcut ”link exchange”!

În același timp, vă rog, dacă voi nu mă citiți, dar figurez în blogroll-ul vostru doar pe motiv de ”link exchange”, să mă ștergeți! Nu doar că vă voi aprecia la fel de mult scriitura, dar voi fi și fericită să știu că nu voi (mai) fi o prezență inutilă în spațiul vostru și vă voi mulțumi cu sinceritate, pentru asta!

Asculta mai multe audio Muzica

De la Doamna mea am păstrat, pînă astăzi, definiția lui Eminescu a poeziei -dintre multele definiții date aceluiași concept de marii autori ai vremurilor - ca fiind cea mai aproape sufletului meu.

Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,
Strai de purpură și aur peste țărîna cea grea.

(Epigonii)

În toți acești mulți ani, a recita ”definiția” eminesciană pe post de răspuns, oricui m-ar fi întrebat ce este poezia, a devenit aproape o rutină. N-am mai stat, ce-i drept, niciodată de-atunci, să reflectez asupra conceptului, să mă întreb dacă nu cumva, poezia este (și) altceva decît un înger, joc de icoane sau purpură de aur. Nu m-am gîndit nici măcar la propria-mi definiție, dacă oi avea una, în mod real, sau dacă, în mod real, ea există.

Astăzi însă, gîndurile acestea m-au izbit prin a-mi da seama că poezia mea nu se regăsește totuși, nu s-a regăsit, de fapt, niciodată, în definiția lui Eminescu. În esență , poezia mea nu se desprinde de divinitate, dar ea nu se regăsește în haina definiției pe care o dă poeziei, Eminescu. M-am trezit, astăzi, spuneam, pusă în fața acestor constatări, după ce m-am conștientizat emoționată la maxim de percepția altcuiva asupra poeziei: Alexandru Vakulovski.

SUPERB, nu-i așa?

Întreabă-mă acum, ce este poezia?
Am să-ți dau probabil, același răspuns pe care ți l-am dat atunci cînd mă întrebai despre iubire, emoție, trăire, intens, frumos, urît, tot și nimic, sublim, ”sine” și ”în sine”: puf de păpădie…

E și textul, pe aici, pe undeva…

Via Gabi, a ajuns astazi pana la mine strigatul lui Daniel.

Sunt diagnosticat cu leucemie acută limfoblastica, din octombrie 2009. Din păcate, viața mea gravitează în jurul acestui diagnostic începand de atunci.

În acest moment, recomandarea medicilor este de a face un transplant de celule stem hematopoietice, cat mai repede posibil. Operația nu se poate efectua decât in strainatate, unde costurile ajung la 120.000E - 150.000E.
Nu dispun nici pe departe de această sumă, așa că orice ajutor e binevenit.

Conturile deschise la Banca Transilvania:
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX

Deliciul unor ”blind date-uri” constă în aceea că, necunoscîndu-ți viitorii - pentru cîteva ore - parteneri de conversație (îi putem spune și pahar) nu știi, evident, la ce să te aștepți. Și pleci la întîlnire, puțin emoționat, puțin îngrijorat dar consolat (pe undeva) cu ideea că ”la urma urmei, dacă nu o să fie ok, nu mă ține nimeni acolo, mă ridic, pur și simplu, și plec”. Dureroase, totodată (iar pe undeva), aceste gînduri; nu e ușor să porți povara propriilor tale îndoieli date de idei preconcepute și de imaginarea, cînd e vorba de confruntarea cu ceva nou, mai întîi a eșecului și apoi, abia, a reușitei.

În stilul meu complicat nu simt nevoia decît, de fapt, să-mi cer scuze partenerilor mei (acum cunoscuți) de conversație (pahar) pe care, pentru cîteva ore, vinerea trecută, i-am avut în Subway și pe care, îi știam de fapt, dar doar din ”virtuala realitate” sau invers sau cum o fi, ca fiind semnatarii blogurilor lor/jurnalelor/site-urilor lor. Îmi cer scuze pentru că, recunosc, am fost dominată, înainte de a ne cunoaște efectiv, de îndoială, de teama unei întîlniri eșuate. Culmea, propunerea întîlnirii, am primit-o cu extrem entuziasm.

Întîlnirea a fost, într-un cuvînt, din punctul meu de vedere, minunată . Pentru că, dincolo de orice, am avut ocazia să cunosc niște oameni minunați, o mînă de adolescenți și maturi care au avut nebănuit de multe de împărtășit unii altora, fără a se plictisi, fără a pune, între ei, bariere de timp (Laura a vorbit deja, atît de frumos și de bine despre asta).

A fost minunat poate și pentru că a fost prima întîlnire. La început, se spune, toate lucrurile sînt frumoase. A fost minunat poate și pentru că, cei deja știuți între noi ne-am comportat ca și cum ne-am fi aflat la prima întîlnire. A fost minunat pentru că, dincolo de orice, m-am simțit la fel de bine precum mă simt, cîteva ore pe săptămînă, la un pahar (sau convesatie) cu prietenii mei. Am plecat de la întîlnire cu sentimentul că pe acești oameni îi cunosc de-o viață. Și nu e puțin lucru, zic eu…

La prima sau ca la prima întîlnire, în ordine alfabetică, ăștia am fost: Cătălin, Codrin, Cristina , Cristi, Edith, Florin, George, Gabi, Ionuț , Kristofer, Laura, Mădă, Răzvan și Sebi.

A doua zi, de data asta însă, întîmplător, am avut marea bucurie de a-l cunoaște și pe Mugur, cel care din motive cît se poate de obiective nu a putut să participe la ”blind date-ul” nostru, cîțiva ”bloggeri” băcăuani.

Așteptăm cu nerăbdare a doua (mai) mare întrunire!

Vezi mai multe video din Muzica