river

Prietenilor mei, personajelor mele…

Prolog

Păpuşile, aşa cum le ştiu eu din copilărie, n-au sex. Au “în acea zonă” doar plastic, puţin rotunjit. Interesant, însă, parte dorsală au.
Recunosc păpuşile după modul în care sînt coafate sau îmbrăcate. Se întîmplă uneori însă, să mă contrazic, în privinta sexului unei păpuşi, cu vreun nebun care zice altfel decît mine…. Argumente, practic, nu sînt. Că, ce-ar deosebi mai bine un el-păpuşă de o ea-păpuşă, dacă nu sexul. Adică organul genital.
Or, păpuşile, aşa cum le ştiu eu din copilărie, n-au sex…

DOR DE NAŞTERE

M-am lepădat de coaja mea de ou în prima zi a primei săptămîni de viaţă.
Mi-am spălat trupul cu lapte a doua zi, iar pe seară, mi-am propus un vis frumos…

Se făcea că a treia zi, am muşcat vîntul şi am mîngîiat un strugure.
A patra şi a cincea zi, am vînat un fluture şi, drept urmare, mi s-au strepezit dinţii şi mîinile, a şasea zi. Remuşcări puternice a şaptea zi.
A opta zi a primei mele săptămîni de viaţă am apelat la coaja mea de ou…

FUGA

Dezordinea din mine a strigat: hei, ce faci?!

Îmi pieptăn degetele ciufulite, am încercat să-mi plămădesc copaci cu scoarţa verde şi frunze maro. Cu unghii prăfuite mi-am curăţat, apoi, ochii şi ceafa…

Şi Viermele din mine a strigat: hei, şi-acum unde mai pleci?!

Mai plec să-mi perii tălpile, s-au ars cînd căutam Oceanul. Băusem prea multă ţărnă şi-mi era sete de sare…

Şi Aberaţia din mine a strigat: şi-acum, acum, unde alergi?!

Alerg să-mi culeg dinţii din stînci, am muşcat cu patos din pietre, voiam să-mi simt gura mai dulce. Cu buzele învineţite, am sărutat şi focul, că melcii îmi răciseră limba…

Mai fug apoi, să-mi culeg mintea şi sandalele din iarbă şi mă întorc acasă!…

SETEA

M-am ridicat în cele două aripi mergătoare ale mele şi m-am îndreptat spre Stîncă. Auzisem eu de la melci că apa de Stîncă e mai dulce. Stînca m-a intampinat însă, cu–n rînjet, era hidoasă Stînca melcilor şi secase şi ea.
„Un flutur’, doar un flutur’ e necesar!”, îmi strigară melcii… „Adu un flutur’ galben şi aşează-l pe Stîncă!”
Setea mea era însă, mai puternică decît voinţa de-a zări un flutur’! „De unde să iau eu un flutur’?!”
Au secat apele, a secat Stînca, fluturele galben nu mai zboară, melcii urlă!
„Urcă-te copilă într-un brad, adu-mi un ac şi înţeapă-mi pîntecul!”, îmi strigă Stînca… „Şi-am să izvorăsc mai limpede ca cerul…”
Mi-am ridicat ochii spre brad, dar bradul rămase nud. „De unde să-ţi iau eu un ac de brad?!”
Setea mea era mai crudă ca oricînd. Îmi ardea carnea, iar funinginea-mi se împrăştia în aer.
„Un deget, taie-ţi un deget…”, şopti secată, Stînca.
S-a oferit o matraguna să mă muşte: „Dar unde-s mîinile tale?”
„Nu mai am degete, Stînco, Melcilor, mă sfîşie setea!!! Mai bine, mai bine mă retrag!”, am zis şi setea mea mi-a dat sfîrşitul.

Cu apă dulce, dupa ce-am murit, am fost stropită.
Izvorîse dintr-o stîncă pe vîrful căreia se aşezase un fluture galben pe antena căruia era un ac de brad pe tulpina căruia stăteau melcii în cochilia cărora atîrna mătrăguna în veninul căreia erau degetele mele.

TAIFAS

Fluturele galben şi melcul melancolic plecară dis-de-dimineaţă să mă colinde. Voiau să-şi bea cafeaua pe tîmplele mele plictisite de prea mult soare şi să mai bîrfească un pic.
Pe tîmpla stîngă, se instalase fluturele, iar pe cea dreaptă, melcul. Spuneau ceva despre o păpădie amorezată de un cal; da’ calu’ voia s-o pască…Şi mai era ceva despre un cărăbuş de s-a grăbit crezînd că-i primăvară şi şi-a luat zborul spre stîncă; da’ stînca era acoperită cu greaţă şi nici nu s-a sinchisit de el…
Da, şi mai era şi o poveste cu un copil de floare care, cică, şi-ar fi găsit tatăl spînzurat în brad şi pe maică-sa strîngînd în mînă o cireaşă…

În ăst timp, tîmplele mele zvîcneau îngrozitor. Pînă cînd, din cer, mi le-a izbit o piatră.

Fluturele melancolic şi melcul gălbejit filosofau, la o cafea, pe nasul unei statuete: “Ai auzit tu, că…”

DESFRÎU

Visase Păpuşa, într-o toamnă, s-ajungă la Stîncă, să-nfulece Înălţimea. Dar drumul era lung, în noapte, iar ea, distrata, îşi uitase-n zori, caleaşca in livadă…
Şi-a scos şosetele şi a strigat la Sturz: „Mă iei în zbor pînă la Stîncă? Vreau să-nfulec Înălţimea, dar am tălpile goale.”
Dar Pasărea era deja, în lumea caldă…
Şi-a dezbrăcat, naiva, cămaşa de noapte şi a început să roage la Melc: „ Mă urci în casa ta pîna pe Stîncă? Uite, n-am cămaşă!”
Dar Melcu’ dăduse în melancolie, neimpresionat de forme…
S-a lepădat, nervoasă atunci, de păr, de unghii şi de suflet. Şi a cerşit la Flutur’: „Am capu’ chel, unghiile smulse şi pieptul despicat. Hai, du-mă la Stincă!”
Dar Fluturul tocmai înghiţea o portocală…

Resemnare:
Îşi păstrase dinţii.
S-a tîrît căpoasa, în toamnă, şi a început să roadă la trotuar. „Ştii - mi-a spus - e mai dulce ca Stînca. Da! Da! Mai dulce ca Stînca…”

MURA

Păpuşa mea cu ochii prea rotunzi şi gura deformată s-a fost făcută odată, uitată într-o grădină.
Mi-a declarat în şoaptă că pleacă să admire lumea la umbra unui rug de mure. Sub mure s-a întîlnit cu-n flutur’ galben şi cu-n melc dreptaci cu care, cică, se mai vazuse o dată, la o barfă, pe o tîmplă…

Stricata de Păpuşă, nestricată atunci, a ascultat cu atîta suflet un zvon despre un măgar care-şi băgase coada într-un borcan cu maioneză, că ochii i s-au bulbucat peste măsură. Şi tot atunci, naiva şi-a deformat şi gura că, iritaţi de atîtea hohote de rîs, fluturul a trîntit-o de soare şi melcu’ a scuipat-o în obraz.
De-atunci, Papuşa mea (stricata!) vede prea multe, mănîncă numai mure ăi se bîlbîie îngrozitor.

Resemnare:
Chiar şi aşa, cu ochii bulbucaţi, cu gura deformată, stricata s-aseamăna cu mine. Ba, un puf de păpădie, sincer, ne-a şi recunoscut…

DE CE ŞI-A BĂGAT MĂGARUL COADA ÎN MAIONEZĂ

Măgarul, beat de-ndrăgostit,
se poticni în drumul său
spre locul de peţit
de-o straşnică idee:
„Ce-ar fi,  zicea Măgarul,
să am un chip mai strălucit
cînd o peţesc pe-a mea femeie?
Aaa…păi…am să-mi fac o freză…”

Şi, dîndu-şi ţanţoş ochii peste cap
îşi băgă splendida-i coadă
într-un borcan cu maioneză…

POVESTE TRISTĂ

Mi-a amintit Papusha de o poveste trista, cu un Hoinar indragostit si o Copila amortzita ca nu-i mai ieseau odata aripile pentru zbor. Nu se mai stie, cica, daca plouase in acea vara, nici daca era seara sau zi, cu luna, fara luna, cu stele, fara stele. E o poveste legata de un fir de atza, panza de paianjen sau gandac scarbos.
Hoinaru’ indragostit alunecase din Senin in albia unui rau, Copila amortita se chinuia sa zboare. Si s-au iubit asa, el incercand sa nu se-nece, ea incercand sa prinda zbor, pana-ntr-o zi, cand, de pe firul de atza, paianjen si gandac scarbos au inghitzit pe nesimtzite faptura crisalida si-au strans de gat Hoinaru-ndragostit…

Povestea asta este trista.

COSMAR DE PAPUSA

Inainta.
Incepura a i se scoroji degetele de la picioare. Calca cu precizie nisipul desi scoicile i se impleteau printre talpile goale. Soarele, nu la fel de galben ca altadata reusea, totusi, sa o pocneasca drept in cap. Ochii incepura a i se dizloca din orbite, iar gura respira firele de nisip cu o nesabuita indarjeala, in timp ce gandurile isi mutara obsedant pozitia din creier in talpi. Si o usturau si-i sangerau tamplele. Degetele mainii stangi devenira insuportabil de transparente, iar mana dreapta uita definitv de ale ei…

… subit, marul lui Adam fu inghitzit de o veshnic nesatula Eva. Si, inainte de inconstient, doar glasul Evei l-a mai auzit: “Mai ai unul?…”

Pe fundal se auzea Bob Dylan.

IMAGINE

“Auzi, tu!” imi zice Sticata -ntr- o seara pe cand eu inca impleteam cu grij? o coada de cal si fredonam un cantec cu Make Love…
“…de azi nu mai dorm cu tine!”
Ingin : …imagine all the people…
“Si lasa naibii calu’ ala-n pace! Chiar crezi ca daca-i atarni salba si cirese la urechi e primavara?!?…Asculta cand iti zic: de azi nu mai dorm cu tine!”
…sharing all the world…
Bate irtata din picior: “Ar trebui sa-ncetezi sa mai crezi in fantasme!!! Ai devenit ridicola si ma dezgusti!”
…imagine there’s no heaven…
Si-mi arunca patetic o caramida-n falca!
Umilita si uimita zic: “Ce-ai tu?!? Ai innebunit ??? Ce batzi campii acolo ?…De ce nu mai dormi cu mine ?!?”
Regretabil, Naiva incepe sa se smiorcaie: „…am crescut tu, nu vezi? Mi-e ciuda pe tine de mor…chiar nu ai bun simtz…imi zice instinctu’ ca…gata! tre’ sa plec!…”
„Ce-ai tu?!?” zic, din ce in ce mai uluita.
„..pai, cum tu- se vaicara Stricata- chiar nu vezi în jurul tau?…M-arat? ashtia tu cu deshtu’ pe strada…ca cica- hohoteshte- m-am facut Papusha mare…si ca… ca nu tre’ sa mai cred în basme…si …si…si ca nici ce vise nu mai am sa-ti port!…Asa ca…asa ca…hotararea-i luata…in noaptea asta plec!…”
…and no religion, too…
Si-si ia Garbovita povestile-n spinare – Melcu’ pe umar, Fluturu’ pe tampl? si Stânca in dintzi- si pleaca:
„Tu chiar mai crezi in minuni, nu?” imi striga imbufnat? si tranteshte usa.
Eu…
Eu mi-am luat chitara-n bratze si-am cantat la coada de cal:
-Se-ntoarce ea…
Zvon:
Am aflat din ziare a doua zi ca o Papusha desfranata a fost arsa pe rug.
…living life in peeeaaaceee…

Abandonata, isteric, am inceput sa râd.

EPILOG

Atzipisem cu capul pe o buturuga. Stiam, in sinea mea, ca nu-i nici o padure prin apropiere si totusi buturuga mea era acolo, sub capul meu, rece, umeda, batrana.
S-au apucat sa-si paseze unul altuia tzeasta mea imediat dupa ce-au catadicsict sa-mi rada in nas ca uite, au avut voie, inca o data, sa o faca. Lovitura nu fusese puternica desi, corpul meu, acum separat, simtise ura cu care fusese aplicata.

…Stiu ca-n dimineatza acelei zile ma trezisem cu senzatia ca nu-mi apartzin. Da’n nici un caz nu-mi imaginam ca voi fi gasita vinovata pentru aceasta.
Imi amintesc ca au inceput sa strige-n cor: esti vinovata! Si pentru ca, neapartzinandu-mi, nu am avut cum sa pledez in favoarea mea si pentru ca nu au avut cum sa-mi acorde prezumtzia de nevinovatzie, m-au clasat ca fiind in deplinatatea facultatzilor mintale si m-au condamnat.

Si m-au trimis la buturuga. Culmea, la buturuga mea, rece, umeda, batrana. Si nu era nici o padure prin apropiere…

Mentzionez:
Categoric era intr-o zi de 22 a lunii, probabil martzi. Martzea, intr-o 22 a unei luni, mi se intampla adesea sa ma trezesc cu senzatzia ca nu-mi mai apartzin.
Si se gaseshte totdeauna cineva care sa-mi demonstreze ca sunt vinovata pentru asta…