Deliciul unor ”blind date-uri” constă în aceea că, necunoscîndu-ți viitorii – pentru cîteva ore – parteneri de conversație (îi putem spune și pahar) nu știi, evident, la ce să te aștepți. Și pleci la întîlnire, puțin emoționat, puțin îngrijorat dar consolat (pe undeva) cu ideea că ”la urma urmei, dacă nu o să fie ok, nu mă ține nimeni acolo, mă ridic, pur și simplu, și plec”. Dureroase, totodată (iar pe undeva), aceste gînduri; nu e ușor să porți povara propriilor tale îndoieli date de idei preconcepute și de imaginarea, cînd e vorba de confruntarea cu ceva nou, mai întîi a eșecului și apoi, abia, a reușitei.
În stilul meu complicat nu simt nevoia decît, de fapt, să-mi cer scuze partenerilor mei (acum cunoscuți) de conversație (pahar) pe care, pentru cîteva ore, vinerea trecută, i-am avut în Subway și pe care, îi știam de fapt, dar doar din ”virtuala realitate” sau invers sau cum o fi, ca fiind semnatarii blogurilor lor/jurnalelor/site-urilor lor. Îmi cer scuze pentru că, recunosc, am fost dominată, înainte de a ne cunoaște efectiv, de îndoială, de teama unei întîlniri eșuate. Culmea, propunerea întîlnirii, am primit-o cu extrem entuziasm.
Întîlnirea a fost, într-un cuvînt, din punctul meu de vedere, minunată . Pentru că, dincolo de orice, am avut ocazia să cunosc niște oameni minunați, o mînă de adolescenți și maturi care au avut nebănuit de multe de împărtășit unii altora, fără a se plictisi, fără a pune, între ei, bariere de timp (Laura a vorbit deja, atît de frumos și de bine despre asta).
A fost minunat poate și pentru că a fost prima întîlnire. La început, se spune, toate lucrurile sînt frumoase. A fost minunat poate și pentru că, cei deja știuți între noi ne-am comportat ca și cum ne-am fi aflat la prima întîlnire. A fost minunat pentru că, dincolo de orice, m-am simțit la fel de bine precum mă simt, cîteva ore pe săptămînă, la un pahar (sau convesatie) cu prietenii mei. Am plecat de la întîlnire cu sentimentul că pe acești oameni îi cunosc de-o viață. Și nu e puțin lucru, zic eu…
La prima sau ca la prima întîlnire, în ordine alfabetică, ăștia am fost: Cătălin, Codrin, Cristina , Cristi, Edith, Florin, George, Gabi, Ionuț , Kristofer, Laura, Mădă, Răzvan și Sebi.
A doua zi, de data asta însă, întîmplător, am avut marea bucurie de a-l cunoaște și pe Mugur, cel care din motive cît se poate de obiective nu a putut să participe la ”blind date-ul” nostru, cîțiva ”bloggeri” băcăuani.
Așteptăm cu nerăbdare a doua (mai) mare întrunire! 🙂
Mada, bine ca nu ai spus nimic de “prima intalnire” inainte de ea. Ca as fi avut emotii prea mari :)))
Serios vorbind acum, chiar a fost placuta intalnirea, cu toate ca am intarziat un pic si nu am plecat chiar ultimul… Si e fain sa mai vorbesti si cu oameni din alta categorie de varsta. Imi place sa cred ca, asa cum vedem noi ca nu sunt toti cei de 18 ani habauci si haotici, vad si ei ca nu toti cei de 30-40 au mentalitate de pensionari 🙂
Da, a fost super si daca prima oara am primit cu entuziasm dar cu teama pe undeva propunerea unei intalniri, acum, reintalnirea (la piscina, la gratare, la iarba verde, in padure sau oriunde va fi ea :))) o astept cu entuziasm si certitudinea ca va fi absolut grozava!! 😀
Uf, numa’ sa vina primavara asta! 😀
Imi pare tare rau ca nu am putut ajunge si eu :):):):) se pare ca a fost ok intalnirea :):):P:P sper ca data viitoare sa ajung si eu :D:D: :):)
Musai trebuie sa ajungi, Alex!!! :-*