Imi zice Papusa ca i-a colcait in creier zbieret de maimutza disperata. Ca cineva i-ar fi furat – maimutzei, evident – cocotierul.
Cocotierul insa, plictisit de atata statornicie isi luase nucile-n spinare si pleca sa strabata lumea in aflarea “a altceva”.
Ironia sortii, si-a gasit alinarea in bratele unei maimutze zvapaiate, putzin mica si zaluda.
2004
off….super …si superb blog ai river sa nu te schimbi e o placere sa citesc articolele, povestirile si poeziile tale….ai multe de impartasit lumii te admir…iti urez tot binele din lume!
multumesc mult, luna 🙂
nu ai pentru ce river….iubesc oamenii speciali..cu toate ca fiecare om e deosebit..eu ii plac pe cei care iubesc frumosul mai mult decat pe ei ….oameni care merita apreciati (*)