”În petalele fiecărui mac se ascunde o câte poveste. Toate, fără excepție, sunt povești cu ilene cosânzene și feți frumoși. Perechi alungate din lume în vâltoarea dragostei dintre un bărbat și o femeie. Fiecare mac știe taina unei minuni smulse unei clipe de iubire, dar nu o poate destăinui nimănui și, de aceea, roșește. Și le ard obrajii-petale, macilor și, deși nu au gură să le spună, poveștile zumzăie prin glas de albine și-s picurate în lume de pe aripi de rândunici. Astfel, învăluiți de neștiuta vrajă, alte cosânzene și alți feți frumoși aleargă printre macii care le-ascultă poveștile.

Când mor, macii-s tot roșii, atâta doar că nu se mai văd. Iară toate minunile pe care le-au adunat în focul petalelor se-mprăștie în lume, luând forma de semințe mici și negre. De aceea, oamenilor le plac cozonacii. Când sfar’mă-n dinți semințele de mac simt, fără să știe, aromele poveștilor ascunse. Unii oameni, cunoscători roși de patimi, distilează bobii de afion și le pufăie miresmele, iar opiumul îi poartă în vâltoarea de foc a poveștilor nespuse.

Povestea asta nu s-a spus nicicând.”

(2 iunie 2009)

Povestea asta – replică unui post de-al meu, semnată mac cel mic – am ales s-o dau astăzi, mai departe. Să vă încînte!

”Povestea asta nespusă” a fost singura replică – printre atîtea altele, pe blog – la care Poe, drag prieten, a ales să se semneze altfel… Noi îi știam oricum poezia, chiar dacă el încerca, poate, s-o ascundă… 🙂

Disney – Wizard of Oz

Asculta mai multe audio diverse