O Menire

În grădina de la moară,
Mare sfat, forfotă, zor:
Gâzele supun la vot
Primul lor conducător!

”Eu îl vreau pe Cărăbuș!
-zise, hotărât, Albina –
Cu el sigur aș putea
Să-mi privatizez stupina!”
Libelula, prompt, răspunde:
”Cărăbușul? Un dement!
Cu politica-i absurdă,
M-ar băga în faliment!”

”Altul să ne vină, dar
-spuse, <<înțelept>>, Bondarul-
Eu nu vreau decât să stau,
Și să-mi fie plin hambarul!”
”Iar eu cred că-i foarte bine
Să mai așteptăm puțin,
-reflectă, adânc, Furnica –
Nu-i corect să ne pripim!”

”Ba, să n-așteptăm deloc
-se-auzi glas de Lăcustă-
Eu n-am timp de tevatură,
Trebuie să-mi cos o fustă!
Tragem repede la sorți,
Cine-o fi, numai să fie,
Ce atâta tura-vura,
Gata, plec înspre câmpie!”

”Nu pleca, Lăcustă soro,
Votul tău, aici, contează,
-se burzului și Musca-
Ține-te cu mintea trează,
Neprezența ta la vot,
Soarta crunt poate s-o schimbe!
Bănuiesc că nu-l dorești
Chiar pe Trântor, Președinte!”

From Desenele mele

Uite așa trei nopți, trei zile,
Gâzele se tot certară
Ca pe cine șef de seamă
Să aleagă pentru țară…

Până când, din colț, cu foc,
Se găsi un Fluturaș
Să le țină cuvântare:
”Cum putem un bun urmaș,
La putere, să ne punem,
Dragi surori, dragii mei frați,
Dacă noi, până acum
Nu avem nici candidați?
Să avem conducător
Nici nu cred că-i necesar,
De politică, vedeți,
Încă nu avem habar!

Și acum, s-o spunem drept,
Nu-i așa că ne e bine?
Suntem Gâze fericite!
Fluturi, cărăbuși, albine,
Trântori, muște sau lăcuste
Să ne împlinim menirea!
Că… politica o duce-o,
Cum o știe, Omenirea…”

La un pahar de rouă, 2011

4 thoughts on “O Menire”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *