”Plâng rățuștele de foame!”
Ne striga, cu glasu-i blând,
Iară noi, în graba mare
Lăsam leagăn verde-n vânt
Pentru hrana la puiuți.
Apoi, de picioare iuți,
Măturam ograda toată
Că știam că, după faptă,
Pus deoparte, pentru fete,
Avea, dulce, și-o răsplată.
Patru ”fete cucuiete”
Ne făceam de socoteală
Mândre de isprava noastră,
Că acuși, apare-n poală
Cu plăcinta cea gustoasă…
Și-apărea. Ce bucurie,
N-om uita-o niciodată!
Gustul clipelor – magie
Ne-a rămas averea toată:
Cea mai mare bogăție!

4 octombrie 2011 🙁
La un pahar de rouă, 2011