In momentul acela, concertul este in mine, in sangele meu care clocoteste cu fiecare acord in parte, in trupul meu care vibreaza cu fiecare melodie, in pupilele dilatate ale ochilor mei. Zeci de mii de concerte in acelasi timp, nepasatoare la stropii agresivi de ploaie, toti atat de aproape, desi departe. Metallica, Bucuresti, ROMANIA, 2008
17 iulie 2007… timpul s-a oprit in loc. pentru ca, pentru prima oara, the rolling stones au fost prezenti in romania.
nu ma voi putea raporta niciodata la aceasta zi. magnific e tot ce-mi vine in minte. am ramas blocata pe-un singur sentiment: magnific.
exact asta simt si eu 🙂
Heil, Metallica! Rock rules for all time! Pot doar sa-mi imaginez un asemenea concert, ca fiind trairea nebuna cand ascult “One” la volum maxim, multiplicata de o mie de ori…
Treceau urlând, treceau năvalnic, ducând cu ei un val de pustă
Treceau cu steaguri, tobe si fulare, miriapodic dans
Ce alunga din parcuri, cafenele si din strada mare
Orice nu cânta la fel, orice altă culoare, celebrii hooligans.
Treceau si parcă mă durea că nu eram cu ei
In valul ăla ce ducea cu el salbăticia mea si fantezia
Vedeam izbânda si căderea trecând cu ei in marş
Şi aş fi vrut să fiu o clipă liber, să fiu un hooligans.
Să cad şi să mă mir, să mă cobor sub fiare şi oprelişti
Să mă ridic gustând din propriu-mi sânge
Să merg spre ţintă şi lumea să se agaţe de al meu pas
Să fiu chiar şi-n clipa ultimei victorii, un hooligans.
În caldarâmul roşu să îmi scriu legenda
Când duhul serii se topeşte în ceaţă de petarde
Şi sparte sunt ultimele felinare din oraş
Să strig „ merde”, nu mă predau, sunt hooligans.
Dar ştiu, nimic nu voi schimba în afară
E atâta miniciună în revoluţiile cu goarne
Şi tot cântecul trupei îmi pare din ce în ce mai fals
Cobor în inimă cum ar bea un hooligans.
.
extraordinar 🙂 multumesc mult!