Daca din cand in cand ai rasfoi dictionarele, s-ar putea ca, intamplator, sa-ti pice privirea peste un cuvant banal, gen “incompetenta”. Citind definitia – desi ai pretentia ca stii foarte bine semnificatia cuvantului – s-ar putea sa ti se intample ceva ciudat. Sa te regasesti brusc in acel banal cuvant, perimat, rasuflat, pervers etc. Regasindu-te, sa te sperii nitel si sa incerci sa iei atitudine.
Asta se va intampla insa, numai daca te cunosti suficient pe tine insuti si ai niscaiva pretentii de la tine… Daca nu, treci mai departe, la fel de ignorant ca si pina acum.
Dragi (anumiti) colegi jurnalisti, luati un dictionar! Undeva, la litera “i” este un cuvant: “incompetenta”. Spuneti drept, ce reactie ati avut citindu-i definitia?…
POST SCRIPTUM: mai aruncati un ochi si-aci
Parerea mea: Nu, nu am sa-i numesc incompetenti pe cei care nu sunt in stare sa-si gaseasca singuri subiecte. Am sa-i salut respectuos, insa, pe cei care reusesc, neasteptand vreun miraculos comunicat de presa. Asta, pentru ca ma cunosc suficient pe mine insami si am niscaiva pretentii de la mine…
o vară întreagă a tot sfidat
atracţii gravitaţionale
agrafa aruncată acum sub pat
să nu mai pună vreo întrebare.
dar nici o grabă-n pofta palmei
nici un căuş de mângâiere
doar privirea ca trăgaciul armei
se încordează în tăcere.
iar ea căzută îşi aşteaptă
detunătura-n sânge, rana-n dulcea ei putere
un strigăt vechi strivit de şoaptă
e rozmarin pe lăicere.
iar ei se duc uşor, uşor, peneluri aşteptate,
spre rama ce o meştereşte agale
tâmplarul trei străzi mai departe
şi de trist ce-i fluieră uşor a jale.
cădea în praf, cădea în praf
agrafa părului cel moale
şi ea în perna cu puf de gânsac
cădea cu suflet dar şi cu picioare.
o vară întreagă a tot sfidat
atracţii gravitaţionale
agrafa aruncată acum sub pat
să nu mai pună vreo întrebare.
dar nici o grabă-n pofta palmei
nici un căuş de mângâiere
doar privirea ca trăgaciul armei
se încordează în tăcere.
iar ea căzută îşi aşteaptă
detunătura-n sânge, rana-n dulcea ei putere
un strigăt vechi strivit de şoaptă
e rozmarin pe lăicere.
iar ei se duc uşor, uşor, peneluri aşteptate,
spre rama ce o meştereşte agale
tâmplarul trei străzi mai departe
şi de trist ce-i fluieră uşor a jale.
varianta corecta.
Mâine
Ca şi cum vom pleca departe
Şi ne-ar prinde noaptea-n târg
Mâine, tot ce avem se va împarte
Mâine, nu-i niciun câştig
În zori va fi un frig
Cum poate că a mai fost prin vene
Deja îmi vine să te strig
Dar noaptea aceasta-i prea devreme.
Al aşteptării vin mă-nbată
Paşii însă nu-i voi grăbi
Cântec e numele tău de fată
Minune de a fi şi de a nu fi.
Ce să fac cu timpul ce şui
Îmi apropie depărtarea de tine
Aş mai umbla puţin hai-hui
M-aş preface nu ştiu cine.
Şi-aş lăsa să ardă aşteptarea
Căderea ta din vis spre sânge
Ca dintr-o coastă întruparea
Să-mi pară că a-nceput să strige.
Mâine însă vom fi împreună sub şoapte
Zorii ne vor aduna în tremur
Va fi un nou pământ şi o altă noapte
Ne va uni norocul, blestemul.
Ca şi cum cum vom pleca departe
Uitarea va năvăli orbitor din carne
Voi împărţi cu tine vin şi sânge şi moarte
Mâine nu mai încape un vis între palme.
🙂 deja mi-a mai trecut din suparare
Mutumesc :-*
Daca tot s-a dat start cu poezii, una de se potriveste, de-a lu’ nen’tu Eminescu:
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
(…)
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Sau si mai poetic spus: N-ai cu cine!
Multumesc. Stiam eu ca totusi, lumea nu-i asa de rea… 🙂
Pingback: river » Blog Archive » A fi sau a nu fi sau despre normalitate înainte şi după… Shrek