“Auzi, da’ tu esti tigana? Esti tigana?”, este intrebata o fetita de doi ani cu ochi negri, piele maslinie si par carliontat, de catre doi baietei de cinci ani. Paznici ascunsi in toboganul-castel.
Fetita, blocata pe scara, nedeslusind intelesul intrebarii, rade. E fericita ca si-a gasit prieteni…
 |
| From Diverse |
“Zi, tu esti, cumva, tigana?“, intreaba paznicii, din nou.
“Zi parola sau nu treci de castel”, continua in gand, amar, deslusind intelesul intrebarii, o bunica blonda, cu ochi albastri.
Bunica se ridica, se indreapta spre paznicii de la castel si-i intreaba bland: “Dar voi, voi sunteti tigani? Si daca da si daca nu, ce inseamna tigan?”.
Tacere.
Fetita cu ten masliniu este lasata sa intre in castel…
Din pacate, copiii pot fi foarte cruzi uneori… Partea cu “tigan(a)” are legatura si cu educatia, respectiv cu faptul ca parintii/bunicii (ma rog, adultii-model pentru copii) au tendinta sa foloseasca etnia cu pricina pe post de bau-bau: “Daca nu esti cuminte, te dau la tigani!”… cred ca ati auzit si voi asta, macar in jur, daca nu in propria familie.
Dar, trecand peste prejudecatile dobandite, copiii sunt cruzi in mod natural. In urma cu vreo 20 de ani, intr-un orasel mic, in care toata lumea cunoaste pe toata lumea, un baietel il striga pe altul “Adoptila”, pentru ca el stia ca e adoptat, ceea ce cel in cauza a trebuit sa afle astfel.
Pe langa dragalesenia naturala, asta e, copiii au si un fel de rautate, tot naturala. Nu stiu ce putem face… poate doar sa ne inarmam copiii cu adevaruri, care sa le arate ca ei sunt deasupra rautatilor si prejudecatilor celor din jur…
Educatie… Rautatile naturale se educa…
Se educa, da… Din pacate, si in bine, si in rau 🙂