Stiu cã nu e încã vremea, dar nu mã pot abtine de câteva dimineti încoace sã-mi arunc privirea, înainte de cafea, la zarzãrii de sub balcon. Poate, poate, îmi zâmbeste vreo floare, ceva. E ca si cum as alerga spre tine, trecãtor prin viata mea, oricine ai fi, orice nume ai purta, pentru un salut, o strângere de mânã sau o îmbrãtisare, stiind cã omenia e pe aici, pe undeva. Ca primãvara. 🙂

Bunã dimineata cu poftã bunã la cafea! 🙂