29 ianuarie 2020

Uneori, un înger mi se-așază în palma stângă

Pentru ca eu, dreptace, cu cealaltă mână

să-l pot mângâia când pornirea mângâierii nu-mi dă pace.

În zilele acelea, îngerul vrea să mă joace.

Uneori, un înger mi se-așază în palma dreaptă

Pentru ca eu, stângace, cu cealaltă mână

să-l pot mângâia când pornirea mângâierii nu poate să m-ajungă

În zilele acelea, Îngerul vrea să mă plângă.

Și știu!Îngerul se-așază în palma mea dreaptă sau stângă

Pentru ca aripile mele nevăzuteuneori stângace, uneori dreptacesă nu mi se frângă.

***

10 iunie 2020

Mi-a zis, este scris:

Cu rana adâncă din mâna ta dreaptă

– eu o Privesc şi… şi alţii o văd, deşi nu se vede –

Simţirile tale le strigi chiar dacă, acum,

Lumea nu crede.

Durerea-i prea mare şi-n rimesi vorbe,

Simţirile tale le strigi,

rana-ţi doar tu poţi s-o vindeci, durerea s-o stingi.

Cândva…Cândva vei afla că Strigătul Lumii

ai zămislit prin penel

cu sânge – cerneală din mâna dreaptă, rănită, a ta…

Şi Lumea, atunci, va credeşi nu doar va vedea.

***

27 iunie 2020

Mâna mea dreaptă

este înțeleaptă

Mâna mea stângă

pare nătângă

Săracă în duh, palma mea stângă

Rana cunoașterii de-a dreapta și Tatăl de-acolo,

Nu știe s-ajungă.

Fericiți săracii cu duhul.

Rănile ating Văzduhul.

***

29 iunie 2020

Timpul vindecă răni – Lumea o zice,

dar mâna mea dreaptă, cea înțeleaptă

o contrazice.

Timpul nu vindecă răni,

timpul, în tăcere și fără socoteală,

răni doar pansate, ascunse sau negate,

le scoate la iveală.

Și Timpul însuși îți strigă atunci

“Sunt Timpul să vindeci

fără să negi Rana, pansamentul s-arunci!”

Iar mâinii mele cea stângă, micuța nătângă,

fericita cu duhul, auzind acestea,

îi vine să plângă

***

30 iunie 2020

Palmele amândouă scufundă-ți în rouă,

spală palma stângă, aia nătângă,

fericita cu duhul,

roua s-atingă Văzduhul,

spală palma dreaptă, aia înțeleaptă,

roua să deschidă,

Rana să-nchidă!

***

12 iulie 2020

Mâna mea dreaptă, aia rănita, dar înțeleaptă

vorbește cu mâna mea stângă, aia nătângă, fericita cu duhul:

Știi, uneori aș vrea ca tu să fii eu.

Numai așa ai vedea și ai simți

cât de bine e să trăiești lângă cineva ca tine

chiar dacă doare, e atât de bine…

Și mâna mea stângă

fericita cu duhul, aia nătângă,

emoționată, începe să plângă.

Rana mâinii cea dreaptă,

aia rănită, dar înțeleaptă,

cu stângăcie străpunge

cu duhul o unge…

***

16 iulie 2020

De când i s-a zis că adâncă, acolo, rana o poartă,

e tot mai înțeleaptă

mâna mea dreaptă.

Deși n-a înțeles când i s-a zis,

a știut că-n Rana de-o poartă

sunt rănile celor ca ea din Lumea toată.

Ascunse, nepătrunse, nevindecatede

simțirea însăși a Lumii, negate, ferecate.

Vezi tu? zice mâna mea dreaptă, aia rănita, cea înțeleaptă,

mâinii mele stângi,

fericita cu duhul, naiva,

“atunci când tu plângi

din senin și lumea te ceartă

eu știu că tu știi de rănile lumii

ce Rana-mi le poartă…”

și când aude asta, mâna mea stângă,

fericita cu duhul, aia nătângă,

Rana dreptei mai tare o plânge,

o curăță de sânge.

***

24 iulie 2020

Căuș împreunate în jurul cănii de cafea.

Privește mâna dreaptă, rănita înțeleaptă,

la mâna stângă, fericita cu duhul, nătângă a mea.

Și zice mâna dreaptă:

”Nătânga mea stângă,

fericită cu duhul, îmi pare mie sau și tu ești crestată?

Văd cicatrici pe tine pentru prima dată!”

Și zice mâna stângă:

”Vezi bine, rănită a mea, dreaptă înțeleaptă!

Pe când eram liceană, am fost și eu crestată,

întru frăție despicată,

de cruce prin sânge.”

stânga râde isteric,

isteric dreapta plânge.

”Înțelegi acum, nu-i așa,

Rănită înțeleaptă dreaptă a mea…

Eu pus-am frăție,

Tu, peste, legat-ai cununie…”

***

27 iulie 2020

Mâna mea dreaptă, rănita înțeleaptă

și palma mâinii cea stângă, fericita cu duhul nătângă.

“Ce vezi?”, o-ntreabă blândă mâna mea stângă.

Iar mâna mea dreaptă începe să plângă.

“E calea știută, privind înapoi,

cu pacea știută, știutul război.

E și-o neprevăzută, privind înainte,

toată-n simțire, dar fără-nvățăminte.

Și mai e o cale, indică sihăstrie.

Aceste trei drumuri se arată-n palma-ți, mie”.

“Toate de viață, trei linii ce vezi,

căile tale sunt în răscruce.

Și Înțelegi prea bine, dar încă nu Crezi

în Calea cea nouă pe care pasul te duce”

Mâna mea stângă palma-și închide:

“Cheia-i la tine,

Taina la mine,

Ești înțeleaptă, dar inima-ți deschide!”

***

18 august 2020

Deși-i nătângă,

fericita cu duhul, palma mea stângă,

la ea tot tinde s-ajungă

palma mea dreaptă, rănita înțeleaptă,

duhul să-l pătrundă.

Nătânga, în linii, îi scrie

”Privește, înțeleaptă, ce îți zice ție:

distanța de la Tine la mine, doar Tu n-o poți ajunge.

Vindecă-ți de rațiune rana, spală-ți simțirea de sânge!

Distanța de la Mine la tine

prin duhul, nu există.

Contemplă Văzduhul! În contemplări insistă!”

***

25 august 2020

trei nopți la rând visat-au că-s legate

și au simțit coșmar,

c-așa nu pot răzbate

și că Împreună înseamnă Libertate

și s-au Trezit

și-a înțeles rănita, mâna mea cea dreaptă

că nu e singura-nțeleaptă

și știe fericita-n duh, mâna mea cea stângă

că nu e chiar așa nătângă…

***

EPILOG

28 ianuarie 2021

Mâna mea dreaptă, pretins înțeleaptă

făcut-a Pace

cu mâna mea stângă,

pretinsa naivă, nătângă.

Nu se mai hărțuiesc de-acum.

Privit-au Luna azi-noapte

și au înțeles că jumate cu jumate,

în baie de Lumină

se face Luna Plină.

Înțelept, naiv, în degete se-adună

mâinile mele de-acum Împreună.

Una în cealaltă se țin

pentru că au înțeles,

doar lor își aparțin.