Category Archives: colţul meu de creaţie…

MULȚUMESC! CUM ȘI CU CE POT AJUTA? (VINDECĂRI (IN)VOLUNTARE)

Printr-o (fericit!) eronată înțelegere sau formulare a unui anunț, dar fără îndoială prin dorința și asumarea acestei ”erori” de către toate părțile implicate, am ajuns să fac parte dintr-un stagiu de voluntariat, de o lună (21 februarie – 21 martie 2018), la Centrul Delfinul pentru copii cu autism al Asociației Betania din Bacău.

Tot fără nici o îndoială, experiența pe care am trăit-o a fost atât de profundă pentru mine și… reparatorie pentru sufletul meu, credințele și principiile mele de viață, că aproape am ieșit din conștientizarea faptului că, într-un anumit sens, ar putea exista și un capăt al acestei experiențe…

În alt sens totuși, acesta fiind cel despre care simt nevoia să împărtășesc, nu este capăt. Pentru că, pentru că odată ce intri în contact cu o lume ”altfel”, despre care știai că există, dar prea puțin o cunoșteai, orice capăt devine un perpetuu început…

Terminând stagiul, singurul cuvânt pe care îl găsesc potrivit a-l adresa personalului ”Delfinul”, deși cuvântul nu poate acoperi întregul emoției care a pus stăpânire pe mine, este: MULȚUMESC! Iar gândul imediat următor, adresat concomitent MIE și COMUNITĂȚII este: CUM ȘI CU CE POT AJUTA?

E o întrebare imposibil să nu se agațe de tine, la prezentul continuu, odată ce ai înțeles că A DA sens, prin ceea ce faci, unor vieți ”altfel” decât a ta, înseamnă, de fapt, A PRIMI sens pentru propria-ți viață, ”altfel” și ea decât a celorlalți.

Ce vreau să spun este că, practic, nu știu cât am făcut voluntariat, a fi voluntar înseamnă, pentru mine, a te implica în mod activ, într-un fel sau altul, într-o acțiune prestabilită, cu sarcini clare și obiective de îndeplinit, lucru pe care, de fapt, nu l-am făcut. De aici, poate, și acel ”CUM ȘI CU CE POT AJUTA?”, cu rezonanță mult mai puternică și care nu-mi (mai ) dă pace.

Am avut marea șansă însă, să fiu observator în cadrul orelor de terapie în grup pentru beneficiari ai centrului, copii cu tulburări din spectrul autist, ADHD (deficit de atenție însoțit de tulburare hiperkinetică) și alte tipuri de tulburări de dezvoltare.

Fiind observator, am intrat prea puțin eu însămi în contact cu acești copii, suficient totuși, cât să-mi doresc mai mult și mai mult, interacțiune cu ei.

Suficient cât să mă determine să merg la propriu în librării, și nu doar pentru un stagiu, pentru a căuta întru a parcurge literatură de specialitate. Pentru că DOAR observând sau DOAR citind nu oferă o imagine de ansamblu corectă.

Suficient, observând ȘI citind, cât să mă facă să înțeleg ce puțin cunoaștem (și ) despre această Realitate, pe de o parte a copilului cu TSA/ADHD/alte tulburări, pe de alta, a vieții unei familii cu membri în aceste situații, deopotrivă a muncii fabuloase a lucrătorului cu astfel de cazuri și, nu în ultimul rând, a contextului socio-economic-cultural în care se petrec toate acestea…

Suficient cât să-mi doresc o nouă îmbrățișare din partea acestor copii, un nou zâmbet, un progres.

Suficient cât pentru a conștientiza din nou (dureros) cât de ușor punem etichete, cât de ușor ne trecem unii pe alții cu vederea, cât de ușor refuzăm a ne asculta unii pe alții.

Suficient cât pentru a mă pune mereu în situația de a mă raporta la acești copii ca fiind, de fapt, EU ALTFEL, nu ei.

Suficient cât să nu contenesc a spune, după fiecare experiență de acest gen, MULȚUMESC! și a întreba, măcar din când în când: ca voluntar, prin tot ceea ce sunt EU și ȘTIU să fac: ”CUM ȘI CU CE POT AJUTA?”.

Un răspuns va veni mereu (și) de la Centrul Delfinul pentru copii cu autism al Asociației Betania din Bacău. E suficient să dai un telefon sau să bați, la propriu, la ușă

Incantație de Primăvară

Fulgii ăștia, bată-i vina,
iar au invadat grădina,
cum se gudură și saltă,
ghioceii toți tresaltă
că ar vrea semeți să iasă
de sub nea, să intre-n casă:
Primăvară, hai odată,
c-a albit grădina toată!

O să vin, stați liniștiți,
zice doamna Primăvară,
nu mai fiți așa grăbiți
și nu vă mai văicăriți!
De-i grădina albă toată
e că Iarna, sora mea,
înainte de-a pleca,
vrea s-arate înc-o dată
cât este de minunată,
iar copiilor să dea
bun prilej de bucurie,
săniuș pe pat de nea!

al treilea Psalm

că așa mi-i dat a crede,
cum că la zămislire,
Lumea, din Pântec,
menită a fost să iasă un Cântec
și Cântul e unul și
Lumea e una, la fel cum
Soarele e unul și una e Luna,
să dăm Iubirea de-a dura,
de la tine la mine,
de la mine la tine,
ia Cântul
ca în Iubire să înconjurăm Pământul…

Un virus, ceva…

Joi, 25 ianuarie, ora de luat copilul de la școală.

Ușa clasei se deschide și, ca întotdeauna, Elisa (aproape 7 ani) îmi sare în brațe:
– Maaaaaamiiiii!

Nu ca întotdeauna, îmi șoptește, afectată vizibil, la ureche:
-Mama, Dulceață (ursuleața, n. r) mă îngrijorează foarte tare! A fost cuminte, n-a deranjat la ore, a mâncat puțină plăcintă, dar… nu face pipi deloc!

Discuția continuă cât se poate de serios.

Eu: Vai de mine, cum așa? Dar a cerut la baie?
Elisa: Păi nu! Zice că nu poate să facă pipi!
Eu: Mmmmmm… Dar caca face?
Elisa, foarte convingător: Da, face! Mult și foarte, foarte moale!
Eu: Hopa… Păi… cred că e deshidratată, mami! A făcut o indigestie, ceva… Dar alte simptome ai mai observat la ea?
Elisa: Nu are febră, dar tușește și strănută!
Eu: Mmmmm, păi cred că a luat un virus, ceva. Și mai cred că ar fi bine ca mâine să nu meargă la școală, că i-ar putea îmbolnăvi și pe ceilalți copii!
Elisa: Nu, nu-i îmbolnăvește, că tușește și strănută în ghiozdan! :))))))))))))))))))))))))))

N. B.: Dulceață nu s-a dus azi la școală. La prima oră a zilei, și-a luat medicamentele și a făcut inhalație. Să nu uit, la patru, să-i dau pastila! 😀

Spiridusii

Chiar aici, în borcănel,
Îmbrăcați în caramel
-Material dulce de frac – ,
Spiriduși și spiridușe
Ciocănesc pe sub capac.

Fac cu ochiul spre copii
-fiindcă trebuie să știi –
Spiridușilor le place
Cu micuții să se joace.

Și-i îmbie chiar așa:
”Papă-mă și vei vedea
Cât de dulce pot să fiu,
Iară tu vei fi zglobiu
Pentru ziulica toată.
Haide, papă-mă odată!”

Au dreptate spiridușii.
Dar, atenție! Ghidușii
Nu-ți vor spune niciodată
Că-i suficient o dată
Unul doar pe zi să iei!
De te lăcomești la trei,
Spiridușii caramel
Te vor face-n maaaare fel
Pentru că, ține-te bine,
Ei te-nfulecă pe tine! 😀 😉

Incantație

Ineluș învârtecuș,
ține-ți palmele căuș,
că din palme sorb acuș’
cântul ăsta de iubire!

Cântă acum și tu cu mine:
Un pitic în palma dreaptă,
zână mică-n palma stângă,
ofurile-n dans le-alungă.

Pune-ți degetele-n tâmplă
și în cântec, cu iubire,
lasă-ți peste gând privire
și te învârte
și zâmbește
și un cânt de drag rostește…