Category Archives: colţul meu de creaţie…

De soare

Ce-i drept, ploile astea m-au cam zăpăcit – să nu zic îmbufnat ori amorțit -, râvnesc la fierbintele meu răsărit, iar când va fi să revină, m-oi lua la trântă cu el prin grădină, ne-om rostogoli în zâmbete și rouă cum știm noi mai bine, cum ne place nouă… 🙂

Până atunci nu m-oi văicări. Oricum, am noi povești de pus pe drum și între lansări de carte-n Hidden, București și-o mare cu valuri liniștitoare și soare răsare, ard de nerăbdare să-mi văd dragii copilași de la mine din oraș, chiar azi, la Clubul de scriere și lectură, proiect la Centrul Norocel, frumoasă, de vacanță, aventură.

Bună dimineața, oameni buni și dragi din lumea colorată, cu poftă și senin să ne fie la cafea și gânduri bune de tors sorbind împreună din ea!

Ibricul cu emoții

De azi, tocmai pentru că e luni, pentru… așa… vreo două săptămâni, ibricul de cafea este umplut și-i cu arome de emoție făcut, iar pentru fiecare zori de zi, c-o linguriță de emoție în plus cafeaua îmi va fi. 🙂

Se vor revărsa, apoi, emoțiile toate în pahare de rouă colorate, pe 21 iulie, ora 18.00, în Hidden, București, prin lansări de carte cu rime și povești. Și te aștept cu drag, om bun din viața mea să-mpart cu tine toată emoția. 🙂

Lansare: ”Verde ca Pepenele și cele șapte mioare” și ”La un pahar de rouă”, editura Casa de Pariuri Literare, volume apărute cu sprijinul ColorEX Paints Iași

”S-avem pardon”

Undeva într-un ținut apropiat și câtuși de puțin imaginat, nimic bun n-avea să se întâmple, așa că tot mai mulți și-au luat ”granița-n raniță” și-au plecat.

DIGITAL CAMERA

Bună dimineața, călători din lumea mare, poftă bună la cafea!

Ascultă, ascultă, ascultă!

Zilelor de miercuri le-am dat, de multă vreme, gustul Iubirii la cafea. Întru Iubire de țară cânt astăzi, așadar, neținând cont de vreo dată anume consemnată-n calendar că, vedeți voi, atunci când răul se-ntâmplă în neputință-mi țin condeiul la tâmplă, că nu știu furia, indignarea și nealinarea în condei a le scrie pe-un petec de hârtie.

De Iubire-ți cânt, așadar, ”dulce Românie”, așa-ți cânt eu ție!

Bună trezire, oameni dragi din viața mea, gânduri de Iubire la cafea! 🔑

Cristi Pațurcă – Noi,nu

O parte din noi ne-am învins
Greşeala, minciuna şi groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-şi leagănă oaza.
Generaţii secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci –
Cine-şi va pierde credinţa-n izbândă
Pe-aceste mereu mişcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să moară?
Cine-o să-şi lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
– Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!

(Nicoale Labiș, Noi, nu!)

Cu mintea și inima

Cu ochii închiși, înainte de somnul de noapte, ascult de câteva seri, împreună cu Elisa mea – tot mai fascinată să vadă cu mintea și inima ceea ce cu ochii nu poate vedea -, poveștile fără de care în copilărie, nu puteam socoti vreo zi încheiată.

Acele minunate povești, la pick-up, cu ”dragi copii, a fost odată…” pe care, constat cu zâmbet larg, le țin minte și acum ca și cum, ca și cum ele sunt parte din mine, ca și cum ar fi venit pe lume odată cu mine.

Ordinea cuvintelor, șirul întâmplărilor, vocile personajelor și muzica de le-nsoțește, toate, toate sunt aici, în mintea și-n inima mea și ce miracol, nu-i așa?, cu ochii închiși, o poveste să trăiești, o poveste să poți vedea… 🙂

Bună dimineața, oameni buni și dragi din lumea mare, poftă bună la cafea și inimii bună ascultare de povești nemuritoare! <3 Mircea Vintilă – Făt Frumos

CHEIA

În urmă cu un an, chiar pe 1 iulie, sub cod roșu de caniculă, îmi scoteam în lume, într-o emoție fără margini, copiii mei în rime din volumul ”În grădina de la moară”, printr-o lansare pe care nu-mi va fi dat vreodată s-o uit, ea însemnând pentru mine, drumul către o anume vindecare. Au urmat, cu aceeași emoție, la distanță de câteva luni, ieșirea de sub tipar a lui ”Verde ca Pepenele și cele șapte mioare” și o lansare la fel, vindecătoare, iar după alte câteva luni, ”La un pahar de rouă”, volumul meu la a doua ediție, revizuită și adăugită, de poezii dedicate tuturor copiilor născuți și nenăscuți încă. Toate, la editura CASA DE PARIURI LITERARE.

FOTO: ALIN LEANCĂ

Pe drumul acesta al vindecării, nu poeziile și poveștile au fost însă, medici. Ele sunt și vor rămâne, fără doar și poate, leacuri. Pe drumul acesta al vindecării, curanții mi-au fost și-mi sunt vorbele, îmbrățișările, încurajările tuturor celor care – mari și mici deopotrivă – și-au găsit răgaz să le citească. Adică… voi.

Spuneam în urmă cu un an: ”În toată nebunia asta numită ”În grădina de la moară” în care, precum Alice în Țara Minunilor m-am trezit peste noapte aruncată sau precum Dorothy în Țara lui Oz, că port în mine și voi continua să port, chipuri și zâmbete de Oameni. Călăuze dintotdeauna sau tovarăși de drum pe care uneori ți-i faci întâlnindu-i, într-o zi, pe aceeași cărare pe care tu mergi în acel moment. Și care îți vor rămâne în suflet mereu pentru că, împreună ați fost parte, culmea, neîntâmplător, dintr-o anume Întâmplare…”. La fel spun și acum.

Fără voi toți, călăuze, curanți, tovarăși de drum, crez și simțire, un licurici, pe care vi-l dedic acum, la împlinirea unui an, e posibil să fi rămas pentru totdeauna fără sclipire…

Vă mulțumesc în numele lui și… VĂ IUBESC! <3

La pas

La pas cu melcii codoblecii, negrăbiți melcii și pașii precum negrăbită vara asta, mi-am luat și o tolbă să-mi țin în ea câte un gând, câte o vorbă pe care în popasuri să le scot să le trimit pe unde, cui și când o să socot…

Bună dimineața, culegători de melci din lumea mare cu poftă bună la cafea, un zâmbet și o-mbrățișare am scos acum din tolba mea!

Phoenix – Culegătorul de melci