river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

Archive for the ‘lumea în imagini’ Category

Poate că visul tău, de mic, este să ajungi, în vreun top al celor mai buni fotografi ai lumii din toate timpurile. Asta poate pentru că, văzând lumea surprinsă de fotografi celebri ai vremurilor, ai rămas fascinat. Și-ai închis ochii și ai început să vezi lumea prin propriul tău obiectiv. Și-apoi, ți-ai luat telefonul ori aparatul foto și ai purces la drum. La ”developare” însă, ai văzut că… fascinația lumii, așa cum ai văzut-o la fotografii celebri, nu se regăsește în fotografia ta. Asta s-a întâmplat, poate, tocmai pentru că dincolo de fascinația ta pentru lume și admirația pentru acei fotografi celebri, ar mai fi nevoie de ceva. În primul rând, de a înțelege că nu trebuie să fii ca ei, ci ca TINE. În al doilea rând, ar mai fi nevoie de cunoașterea aparatului prin care ai încercat să surprinzi acea fărâmă de lume care ți-a atras atenția. Și poate că ai început să te întrebi dacă nu cumva fascinația TA asupra lumii trebuie să facă echipă cu aparatul tău. O echipă, însă, iar tu știi deja asta, se leagă în timp… Bucură-te! Este cineva acolo, aproape de tine, care, cu bucurie, te poate ajuta în privința asta!

Studio R și Mihaela Nazarie Photography te așteaptă să dai trezire visului tău. Înscrie-te la Cursul ”Fotografia Creativă”, curs de inițiere în fotografie pentru cei pasionați de imagine, dedicat categoriilor de vârstă 8-11 ani, respectiv 12-16 ani, după absolvirea căruia vei pleca nu doar cu o diplomă, ci cu un sentiment grozav că inspirația și fascinația TA asupra lumii sunt, în sfârșit, în echipă cu aparatul tău.

Trainer îți va fi Mihaela Nazarie, fotograf profesionist activ atât în țară cât și în străinătate, cu o experiență de 15 ani în domeniu, absolventă a Universității Naționale de Arte din București, secția Arte Plastice, specializarea Fotografie/Video, participant la numeroase expoziții individuale și de grup și colaborator, în timp, al Unilever, Nobel Telekom, Saint Gobain, ASG Wind etc.

Cursul cuprinde nu mai puțin de 12 module de teorie și practică ce se vor desfășura într-un studio foto adevărat, Studio R ( Bacău, Piața Centrală, vizavi de magazinul MAXX), dar și prin participări pe teren, astfel că, la finele cursului vei avea cunoștințe importante și necesare despre: Istoria Fotografiei, Aparatul de Fotografiat, Reguli de compoziție, Amestecul culorilor, Lumina în fotografie, Fotografia cu telefonul mobil/idei creative, Fotografia de portret (utilizarea luminii naturale și artificiale), Fotografia de produs (tehnică, lumină, compoziție), Fotografia de peisaj (fotografia de călătorie), Fotografia urbană (streetphotography/fotoreportaj).

Mai mult, îți vei face propriul tău proiect fotografic și vei fi protagonistul Vernisajului – Expoziție pentru public.

Stai, asta nu e tot! În calitate de cursant, vei beneficia de: suport de curs în format electronic, de consiliere și sprijin online din partea profesorului, de material didactic pus la dispoziție de Studio R și, după caz, de aparat foto pe toată perioada desfășurării cursului, adică 3 luni. În plus, vei primi un voucher transmisibil în valoare de 60 lei care poate fi folosit pentru toate serviciile și cursurile viitoare oferite de Studio R.

Cursul ”FOTOGRAFIA CREATIVĂ” se desfășoară în perioada mai-iulie, prin întâlniri săptămânale fiecare de câte 100 de minute cu pauză (snack break), între ele, cu suc, prăjiturele și… socializare.

Prețul standard pentru curs este: 700 lei, cu plata unui avans de 210 lei și a încă două tranșe lunare de 245 lei. Economisești 10%, plătind doar 630 lei, dacă alegi să plătești cursul integral, la înscriere.

Grăbește-te, o grupă poate avea 10 cursanți, dar… nu mai mult de 15, iar ultima zi în care te mai poți înscrie, respectiv 27 aprilie 2017, se apropie!

Sună acum la 0747.551.000 sau la 0754.304.608 și înscrie-te pentru a da trezire visului tău, Studio R și Mihaela Nazarie Photohraphy sunt aici, acum, pentru tine!

A venit PRIMĂVARA!

Mar-1-2017 By river

Mi se făcuse de Primăvară și pentru că era și prima zi calendaristic așa, am pornit ca la prezentul continuu, la vânătoare de melci și muguri.

Și-am căutat,

și-am scormonit,

și-am scormonit,

și-am scormonit,

melcii i-am găsit!!!!

Ce bine, zăpada nu poate să spele, zăpezile doar acoperă, zăpezile s-au cam topit…

A venit primăvăra! Primăvara în mine am regăsit…

ROMÂNIA, BACĂU, 1 MARTIE 2017

Mici tratate despre insomnie

Feb-5-2016 By river

(mic) Tratat despre insomnie:
Numai Dumnezeu te știe

(mic) Tratat despre insomnii:
Doar pe Dumnezeu îl știi

From Diverse

NIMIC

Oct-15-2015 By river
From Muze peste tot

Și nu rămâne nimic nerăstălmăcit, neîntors de la sensul lui inițial al ”nimicului” pe care cineva, vreodată sau mereu, îl spune din pură simțire. Și e copleșitoare toată această răstălmăcire a vorbelor crezute, dar vai, exprimate așa cum fiecare se pricepe mai mult sau mai puțin și care se transformă, pe drumul de la vorbitor la ascultător în infinite, nebănuite sensuri… Sensuri NEBĂNUITE în care tu, emițătorul propriilor tale – ALE TALE! – trăiri te trezești prins ca într-o mereu autogeneratoare de fire pânză de păianjen…

Ce-ai vrut să zici cu asta? Ce ai de ascuns, ce știi tu și eu nu știu și mai ales, de ce ți-ai ales momentul ĂSTA să-ți spui nimicul? Nu cumva… Ba, stai să vezi că nu-i așa… Lasă, știu eu ce-ai vrut să zici!

CUI te adresezi, de fapt, atunci când distanța pe care o parcurgi zi de zi de la simțire/gând la expulzarea simțirii/gândului în cuvânt NU EXISTĂ?

Mai bine taci! Între pereții tăi, mai bine taci! TACI! Ai dreptul, ai suprema libertate să TACI!
Între pereții trupului tău, ai suprema libertate să taci… Să-ți taci nimicul. Să nu-ți mai fie răstălmăcit. Să nu-ți mai fie batjocorit, să nu-ți fie deviat de la sens. Să rămâi TU cu nimicul tău neexprimat.

Sună telefonul.

”Alo, ce-ai vrut să spui cu ASTA?”… ”Am vrut să spun NIMIC. Am avut un moment de insomnie și iacă, asta mi-a venit să zic. Și asta am zis. Nimic, pricepi? NIMIC, doar un gând trezit de un moment de insomnie!”.

Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen

La cană

May-14-2015 By river

Și totuși, unde te grăbești cu trezitul?
Să-mi sorb la cană răsăritul,
împământenitul
și-apoi
împăduritul

From Muze peste tot

Numiri

Apr-22-2015 By river
From Muze peste tot

Dacă ar fi să dau un nume – mi s-a năzărit – dimineților mele, acela ar fi îngăduiri. Îmbrățișări e numele de mi-l poartă zilele, iar nopților mele le-aș spune trezii.

Îngăduire, îmbrățișare, trezie. Iubire.

10686911_1002896159726840_1432605829752313530_n

Dincolo de faptul că m-a luat prin surprindere totală propunerea lui Adrian Jicu de a vorbi eu despre cartea domniei sale, ”Caruselul cu hamsteri. Decupaje din literatura postdecembristă”, negăsind nici un motiv temeinic în mine de a face asta, aceeași propunere m-a onorat peste măsură. Uau, nu doar că mi s-a propus să vorbesc despre o lucrare, dar ea este și una născută din mîna unui critic. Despre care, critici, nu pot să nu mă amuz de idee, în urmă cu câteva zile, la un eveniment la care am avut privilegiul să particip, The Power of Storytelling organizat de Decât o Revistă, unul dintre speakerii care m-au inspirat în mod real, Chris Jones, a spus ”dă-i naibii, dintre toți condeierii, criticii sunt cei mai fricoși, de aceea aleg să scrie despre alții!”.

10506750_10206000713323291_2607277026224548462_o

Trecând peste asta, haotic, ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit la volumul lui Adrian Jicu a fost tocmai faptul că gândurile sale despre autori și scriitura lor – nu toate sunt opere! – nu mi-au dat nici pe departe senzația că sunt ale unui critic literar în accepțiunea clasică. Am citit ”Caruselul cu hamsteri” în scurte pauze de cafea și exact acesta a fost sentimentul: că am stat, de fapt, de vorbă cu autorul la o cafea. De altfel, autorul însuși recunoaște de la bun început că ceea ce urmează a i se dezvălui cititorului este de fapt autodezvăluirea acestuia. ”Sunt, după cum se va vedea, și cronici pozitive și cronici negative – spune Jicu – caci ele ma definesc în egală măsură. Este și motivul pentru care Caruselul nu e o simplă colecție, în diacronice, a unor scriitori și opere semnificative, ci o selecție de comentarii despre cărțile pe care le-am citit. Din acest motiv, volumul poate fi văzut ca o oglindă (parțială) a ceea sunt eu: cu gusturile, cu preocupările, cu prejudecățile și umorile mele”. Da, asta este cartea lui Jicu. O oglindă, chiar dacă una parțială, a sa. Una în care, privindu-mă, m-am regăsit pe alocuri și eu, cu bucurie.

10456164_1002895903060199_3511516743587646015_n

De la bun început nu mi s-a dezvăluit imaginea unui critic în accepțiunea clasică, după cum spuneam. Nici pe departe. Ci, aceea a unui iubitor de carte, a unui iubitor de oameni și fin observator, dincolo de operele acestora, al lor. Majoritatea cronicilor lui Jicu – apărute în Atreneu cu precădere – încep printr-o descriere a autorului, devenit personaj astfel, despre care urmează să vorbească. O descriere fizică chiar, o descriere a ceea ce-l definește pe autor ca om, înainte de a fi scriitor. Jicu nu face distincție, așadar, neapărat, între om și scriitor, de aici, subiectivismul – poate considerat de unii exagerat – în expunerea părerilor despre doar scriitura omului…

N-am putut, de asemenea, să nu remarc, citind tot mai pe nerăsuflate cronicile lui Adrian Jicu, că, fără a nedreptăți pe careva, el face dreptate unor autori dați deoparte de tabieturile lumii băcăuane scriitoricești. Cercul poeților băcăuani a fost, astfel, închis pe nedrept – crede Jicu și sunt total de acord cu domnia sa – unor autori extraordinari. Dacă ar fi să exemplific acum, mă gândesc la cel puțin doi autori: Ion Tudor Iovian și Adrian Crețu.

N-am putut, de asemenea, să nu remarc ironia – una fină – a criticului Adrian Jicu la adresa unor autori (băcăuani cu precădere) care, nelipsiți de originalitate (Jicu, repet, nu nedreptățește pe nimeni), și-au autoproclamat, exagerat, statutul de poet. Sunt de acord. Versificarea e una, poezia e alta.

În fine, n-am putut să nu remarc la Jicu, o oarecare stare de frustrare născută tocmai din ceea ce iubește el să facă mai mult: să citească. Că de, nu orice vers e poezie și nu orice caligraf e și poet. Și e frustrant, da, să fii nevoit (pentru că asta ți-e meseria) să accepți să citești și să recitești versuri scrise de caligrafi și să mai și scrii despre ele…

De aceea, în orașul ăsta în care (și) Jicu zice că aproape nu se întâmplă nimic, această neîntâmplare eu o pun (și) pe seama repetatelor manifestări așa-zis culturale, asumate de așa-ziși oameni de cultură, un cerc în care se învârt aceleași chipuri, aceleași glume, aceleași ironii la adresa tinerei generații. Toate sunt departe, departe tare, de poezie.

Caruselul cu hamsteri – Decupaje din literatura postdecembristă” – urât și neatrăgător sună acel ”Decupaje din….”! – mi s-a părut, dincolo de a fi o carte de critică, una de portrete. Și mi-a plăcut tocmai de asta. Și mi- a plăcut pentru că m-a determinat să pun mâna pe scrierile unor autori, la fel cum mi-a confirmat că nu e cazul să insist cu alții…

1899743_10206000715803353_235786382941260951_o

Lansarea ”Caruselului…” a avut loc sâmbătă, 1 noiembrie, în clubul The Stage din Bacău, o lansare atipică (în cadrul proiectului Pasajul CFR este al tuturor, al Asociației Mutatis Mutandis din Bacău), de la mișto până la extraordinară, la care au contribuit Eliza Noemi Judeu, Marius Manta, Dragoș Burlacu, Alina Chiriac, Ionuț Popa, Alina Căprioară și eu. Nu mai am acum cuvinte de spus ce și cum, le-am spus acolo, în ”pasaj”.

A scris frumos, despre, Gheorghe Bălțătescu, în Deșteptarea. 🙂

FOTO: Constantin BROSU și Bogdan ICHIM

Când eram în anul I-II de facultate, împreună cu soțul meu de acum, prieten pe atunci, tolăniți în patul stricat al vreunei camere de cămin studențesc, cu muzica de la nu știu ce post TV (alb-negru) de muzică pe fundal, puneam țara la cale. Așa cum știu să o pună tinerii de 20-21 de ani. Așa s-a întâmplat să auzim prima dată de Firma. Wooow, am zis amândoi! Asta e tare! Și dădeam televizorul mai tare. La maxim.

După ani, tolănită în fotoliul sufrageriei noastre, alături de prietenul meu de atunci, soțul meu de acum, citind amândoi ”țara la cale” pusă de ceilalți pe rețele de socializare, exclam: Wooow, ce tare! Firma a revenit! Și are concert! Și e pe 16 octombrie, taman când mă nimeresc eu în București!

From Evadarile noastre muzicale

Așa am ajuns la concertul de Descântece cu Firma din Silver Church, de pe 16 octombrie 2014. Nu cu soțul meu, delegația era a mea, dar cu o prietenă din copilărie. Și a fost mișto! Mișto tare de tot, atât de mișto că am rămas amândouă, eu și prietena mea, cu mici obsesii muzicale după. Și, culmea, nu mai avem de muuuuulți ani, 20. Și e bine că am rămas cu mici obsesii.

Ce vreau să spun – DIN NOU – este că dincolo de cuvinte, recenzii, povestiri, este muzica live. Este concertul. Evenimentul. Proiecția. Și numai prin prezența ta acolo, vei putea simți și înțelege că DESPRE TINE este vorba în toate aceste evadări în afara timpului tău. De care fals ne plângem că nu-l avem.

Atât mai spun: pentru tot ce a fost, ce este și TOT CE VA FI, la cei (ai mei) 35 de ani, Firma, îți mulțumesc! 🙂

P.S. În deschidere au cântat niște băieți la fel de mișto, Harlequin Jack! Jos pălăria, sunt pe lista mea de ”de aprofundat”.

În pene

Aug-22-2014 By river
From Diverse

Mi-au plecat pescărușii,
îmi trăiesc răsăriturile
cu frecvențe
pe ciori
în rotocoale, incert,
deasupra Catedralei.

From Diverse

În prag de toamnă,
ne strângem
ne tragem
de pene

Noi, oamenii păsări.

From Diverse

Rock si motoare la Valea Budului

Aug-4-2014 By river

N-o fi fost el, sfarsitul de saptamana, cu folk si Vama, a fost insa, cu motoare si rock la Valea Budului in tabara, motiv bun sa-mi treaca de necaz ca altfel n-avea cum cu toti oamenii lui frumosi, cu muzica lui, cu linistea lui pentru suflet. Numai bun, adica, sa inceapa orasul asta sa-mi para iarasi viu.

Ce vreau sa spun este ca lume buna, motoare si rock, veselie maxima si ganduri frumoase au reinviat Tabara de la Valea Budului, Bacau, acolo unde, in perioada 1-3 august a avut loc cea de-a III-a editie a Taberei Moto Rock, eveniment organizat de AS Bikers Brotherhood Bacau, cu sprijinul Draconis RC.

Poze

Ne-au incantat: Vespera, Bucovina, Altar, Krepuskul, MadDriven, Andrei Cerbu, Shukar Nation, Blue Velvet, Masked Toys şi Stonelight.

Felicitari, Ionut!