Cucul şi pupăza

Nu, nu e vorba despre acel cîntecel care ne distra în copilărie şi pe care oamenii mari din jur încercau să-l ţină cît mai departe de urechile noastre, deşi nu ştiu de ce, pentru că oricum, la vîrsta aceea, nu pricepeam mare lucru din el. 😀

Este vorba de “Cucul şi pupăza” scriitorului britanic Will Self, o cărţuile care mi-a căzut în mîini întîmplător şi-n care sînt prezentate două poveşti distincte, unite, însă, printr-o idee comună, aceea a metamorfozei (metamorfozării?). O cărţulie, de fapt un autor care pe mine m-a şocat efectiv, trăire peste care am reuşit să trec şi s-o înţeleg, citind puţin din biografia acestuia:

“După o adolescenţă aventuroasă şi turbulentă, dependenţei de droguri îi ia locul o dependenţă de literatură, după cum singur mărturiseşte”

Pe scurt:

În Cucul (noveletă) , este vorba despre o femeie de circa 30 de ani, urîţică, fadă, căsătorită, la vremea studenţiei cu Dan, la scurt timp dupa întîlnirea lor, ceea ce a determinat-o pe eroină – Carol – să-l ia de soţ pe acesta fiind un orgasm cu totul neaşteptat în timpul unei partide de sex de cîteva secunde, la beţie.

Dan şi Carol, nelipsiţi de un anturaj format din cîţiva amici alcoolici, duc o viaţă banală pînă la absurd, stropită însă, din belşug cu alcool şi ignoranţă, dar în acelaşi timp dependenţă reciprocă.

Ura lui Carol faţă de Dan, de căsnicia ei, de ea însăşi în fond, devine atît de puternică încît organismul ei începe să o ia razna. Aşa se face că, într-o zi, Carol se trezeşte cu o “chestie” între picioare, la început mică, apoi tot mai mare, care va pune pecetea definitv asupra vieţii ei şi a superficialului ei soţ. “Chestia” este un penis.

Urmarea şi finalul noveletei devin, din acest punct, macabre de-a dreptul, mă opresc, însă, aici cu dezvăluirile. Ceea ce pot să mai spun, totuşi, este că pe mine, povestea, modul de relatare şi ideea în sine mi-au dat fiori şi m-au adus aproape, fizic, de starea de vomă. Nu, nu regret ca am citit povestea pentru că ea este pe cît de sadică, pe atît de fascinantă…

cucul

Pupăza (farsă), chiar dacă la fel de ciudată ca poveste, mi-a creat un sentiment mai curînd de înduioşare şi milă, decît de scîrbă şi înfiorare.

Bull, un redactor pe sport, burlac şi timid, cu o sensibilitate aparte şi un fin simţ al umorului, îndrăgit, totodată luat în derîdere de cei din jur, se trezeşte, într-o dimineaţă, cu o “rană” in spatele unui genunghi… “Rana” se dovedeşte a fi un vagin, iar singura persoană care va afla asta este medicul (apreciat în societate ca un profesionist şi cunoscut ca un sfînt, cu o soţie respectabila şi un copil abia născut) lui Bull. Se întrevede o poveste de dragoste la mijloc, sfîrşită, însă, cu multă umilinţă şi o sarcină nedorită.

Cartea se găseşte (încă) în librăriile băcăuane (cel puţin), la Editura Polirom şi este la reducere, adică la pretul de 10 lei. Dacă aş fi cumpărat-o la preţul iniţial, de 40 lei adică, nu aş fi regretat!

Pariu de nouă zile…

…tot pe Vama Veche, evident, dar nu inopinat şi nu pentru o noapte şi două zile… Un pariu programat, unul cu noi înşine, fascinaţi de poveştile despre o Vamă în care, pînă la cei 30 de ani ai noştri nu am stat efectiv, cu excepţia cîtorva ore la cîteva concerte Stuf, dar despre care auzisem că a murit. Ciudat, poate, pentru vechii vamaioţi, pariul a fost cîştigat de noi.

Am găsit o Vamă liniştită, curată şi fermecătoare. Una plină de copii de unul, doi, trei anişori, purtaţi în braţe, în hăinuţe înflorate, de tătici cu plete sau duşi de mînuţe, să calce nispiul, să se joace cu apa, de mămici cu fuste lungi, ii şi brăţări ale prieteniei pe încheieturile mîinilor. Probabil că, mi-am zis privindu-i cu drag, aici au fost concepuţi aceşti micuţi… Pe unii dintre ei îi mai vedeai chiar zăbovind în cîte un cărucior pe plajă pînă în noapte tîrziu, visînd cine ştie ce poveşti frumoase, pe acorduri de rock, rock’n’roll sau blues.

Am găsit o Vamă în care te poţi decupla de realitate, pentru o noapte, două, trei, la piraţi. O Vamă în care poţi asculta pe înserat, un concert, două, trei de folk la şoni după ce vei fi păpat ceva gomboţi acolo sau zamă de tarhon şi un ciolan afumat cu muştar şi ceapă sau, depinde, după ce vei fi ales sa fii servit de feny, ospătarul negru şi plin de umor de la bibi.

Am găsit o Vamă în care poţi dansa pe plajă pînă la răsărit după ce (unii) vor fi făcut o baie cu stele în marea cea mare, limpede şi liniştită sau în care poţi savura şi rîde copios de peripeţiile lui speedy gonzales sau tweety, elmer şi alte creaturi proiectate pe un ecran, la hand.

Am găsit o Vamă în care cazarea este ieftină, atît cît să-ţi permiţi să-ţi mai iei o noapte şi apoi încă o noapte şi poate mai multe dacă, de luni, nu ar trebui să te întorci la serviciu.

Am găsit o Vamă din care – îmi dau seama totuşi – ceva a murit, dar pe care eu am să pariez încă un an sau doi, pînă cînd acel “ceva” va fi definitiv îngropat…