Buzunarul cu surprize

Postul de faţă îl datorez Danei, care ne-a provocat, pe mine şi pe alţi prieteni virtuali, la un concurs culinar pe tema “pîine cu unt”. Pentru mine provocarea a fost dublă: o dată, pentru că în ale bucatariei nu-s prea pricepută, a doua oară, pentru că prezentarea reţetei aparţinînd Danei, la acest concurs, a fost în versuri. Iar eu jubilez cînd e vorba de versuri.

Iaca ce mi-a ieşit:

P.S.:
Rog, nu fiţi cu suparare
că în vers am să vorbesc,
orice rimă-i provocare
fără, simt că-nnebunesc!

Iaca, fata gospodină
scoase din sacoşa plină,
tot ce-i trebuie-n dotare
să purceadă la unsoare:

unt1

Şi pentru că fata-i mică,
din untuţ, o bucăţică,
numai una şi-a tăiat,
îi ajunge de-un păpat!

unt2

După ce-n cuptor a pus
untul tare, acum scurs,
a tăiat pîinea încet
şi cu buzunar la piept:

unt4

Iar apoi, cu linguriţa,
a stropit cu unt gropiţa
şi-a tăiat în felioară,
un ardei şi-o roşioară:

unt5

După-aceea, cu migală,
a pictat, peste spoială,
din mărar şi-o felicică
de ardei, o floricică:

unt6

Doar cu-atît, un chicotit,
buzunar – acoperit
şi astupat, de bună seamă,
cu untul rămas în zeamă:

unt7

O frunzuţă, da, e ceapă,
de roşioara-agăţată,
buzunarul şmecherie
are şi o broderie!

unt8

Cu surpriza-n farfurie,
şi-n surdina muzichie
despre flower-power, fata,
a dat buzunarul gata! 😀

unt11

Averea

Proţăpită pe o frunză
de arţar – o buburuză
se fălea cum, c-aşa sus
singurică a ajuns,
făr’ măcar un ajutor.
Şi era şi primul zbor!
Mîndră foc de-aşa ispravă
făcu-n jur atîta zarvă,
tot strigînd în gura mare
că ce tare zburătoare
este ea, şi cît de mică
îi părea sora furnică,
forfotind în iarba udă.

“Ce bezmetică, zăludă,
este această creatură!
-hohoti roşia făptură
bucuroasă de-înălţime.
Te mai poţi uita la mine?
Mamăăă, ce mai chef îmi vine
să vă spun acum la toţi
că aţi fost nişte netoţi
cînd mă învăţaţi, desigur,
că nu poţi de unul singur
ca în viaţă să răzbeşti!
Ei, care mai îndrăzneşti
să mă contrazici acum
cînd eu singură, pe drum,
am pornit-o la apus
şi-am ajuns atît de sus?!”

averea1

Uite-aşa rîdea făptura
dîndu-se în zbor, de-a dura,
cînd, de jos, cu-n zîmbet blînd,
o împinse la un gînd
furnicuţa cea cu minte:
“Ia, mai bine adu-ţi aminte
că, de n-aveai un părinte,
şi o soră şi-un amic
ai fi fost doar… un nimic.
Fără sufletul – avere
de şi-au dat, draguţa mea,
pentru tine, nu-i aşa?,
zborul ‘nalt nu îţi era,
decît…liberă cădere…”

La un pahar de roua 2009

Despre Paraziţi(i) şi o anume durere

Ei bine, am făcut-o şi pe asta! M-am parazitat adică, pentru prima oară, iar asta s-a întamplat vineri noapte – unde în altă parte, dacă nu în Stage şi cu ce altceva dacă nu cu Paraziţii. Am fost la concert, adică. Suţinut de Paraziţii, adică. În Stage, adică.

Şi a fost mişto! Chiar dacă băieţii au urcat pe pe scenă cu două ore întîrziere,

para2

si chiar dacă au prestat mult mai puţin de două ore.

para3

para5

para6

A fost mişto pentru că am fost cu prietenii. Pentru că m-am scăldat într-o mare de omuleţi, unii mai simpatici, unii mai puţin simpatici, unii extraordinar de frumoşi, alţii fascinant de penbili, oricum, toţi, extrem de văluroşi.

para7

A fost mişto pentru că am pozat picioare plictisite în aşteptarea paraziţilor…

para1

…şi mîini nervoase după apariţia lor. 😀

para4

A fost reconfortant pentru că am putut să cînt înjur fără ca cineva să se uite urît la mine. Şi pentru că şi alţii au înjurat, fără ca eu să ma uit urît la ei. Şi pentru că, pe cei mai mulţi dintre noi, preţ de o oră şi un pic, ne-a durut… Dar hai că nu mai spun şi unde. Oricum, cîteodată, toţi avem nevoie de cîte o durere de asta! 😀

Vineri, 11 septembrie, The Stage, Bacau

Notă:
În deschiderea concertului Paraziţii, au cîntat trei băieţi simpatici, băcăuani, pe numele lor de scenă Alexsay, Legee şi Antid8t sau, mai pe scurt, Billy Fox Music. Mie mi-au plăcut, o spun cu toată sinceritatea. Şi cred că voi mai auzi de ei, mai ales că, am aflat, se pregătesc de un album de debut. Multă baftă, băieţi! 🙂