Bacovia, pasiv,
se umple de șanțuri.

Primește, tăcut,
sublim sărut în poarta doi,
scuipat – tuberculos!- de vis-a-vis
și-n zile speciale,
rugi penticostale
în casă de vînzare.

La sorți, la cîte-un număr,
se îmbibă Bacovia,
greu, în anotimp,
de miros de zacuscă,
friptură la tavă,
parfum de struguri
sau frunze pe rug.

Peste Bacovia, gălăgios,
copii cu biciclete
fac cercuri în joacă,
iar liceeni, boem,
se-întrec de-a anii,
cu tragice iluzii.

From Diverse

Mute-n zigzag
zac la program,
niciodată peste,
reci instituții de stat.

Sub tălpile mele,
cu fiecare zi,
Bacovia-mi îngînă
–Note de primăvară,
Monosilab de toamnă–
confortabil anonimat.

Nota bene
De cînd nu mai e poet
că s-a făcut stradă,
Bacovia nu mai este al meu,
Bacovia este – rutină – a mea!

MONOSILAB DE TOAMNA
Asculta mai multe audio diverse