Tag Archives: zambet

365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru "cafeaua de dimineata", colţul meu de creaţie...

Studiu

Leave a comment

Trezirea de vineri este, parcă, mai veselă ca de obicei, e o constatare a mea doar, fără vreun temei știintific, bazată totuși pe dovezi de neclintit precum observația directă, zâmbetul ALTFEL al treziților de vineri și vorba buna dusă prin viu grai sau gânduri scrise, împărtășite eventual prin vreo cafenea virtuală.

From Desenele mele

La intrebarea: cum vi se pare trezirea de vineri, sociologii vor constata bunăoară că cei mai mulți subiecți vor răspunde: cea mai ușoară, iar asta nu neaparat pentru că fizic e așa, mobilizator este însă, gândul că urmează trei zile/nopți de week-end, iar cel mai adesea acesta este unul de poveste.

Pasarea Colibri (Mircea Vintila) – Strada Popa Nan

De poveste sper că va fi și week-end-ul ce bate-n ușă (îmi stă capul numai la concertul lui Mircea Vintila de duminica din The Stage Bacau), așa că trezirea și BUNA DIMINEATA, oameni dragi din toate zările și zorile, poftă buna la cafea și poftă de trăit frumos, sorbind împreună din ea! 🙂

365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru "cafeaua de dimineata", colţul meu de creaţie..., muzica mea

Zambet

1 Comment

Joi, 17 ianuarie

Mă tot țin de ceva vreme să vă împărtășesc ceva, dar fie am uitat, fie muzele m-au abandonat taman când îmi era lumea mai dragă sau, pur și simplu, așa a fost să fie.

Voiam să vă spun că într-o banală zi, atât de banală că nici nu mai știu dacă era luni, marți, miercuri, joi ori poate vineri, sâmbata sau duminică, da, atât de banală era, dintr-o margine a unui trotuar, un trotuar atât de banal că nici măcar nu mai știu de ce stradă aparținea și strada de ce oraș sau țară, o voce zglobie mi-a strigat: ”Hei, tu, da, da, cu tine vorbesc, apleacă-te puțin, deschide bine ochii, găsește-mă, heeei, ai grijă să nu mă calci, și ia-mă cu tine, cineva, bag seama, m-a pierdut și mă caută!”

From Desenele mele

Așa mi-a strigat vocea zglobie, m-am aplecat, am deschis bine ochii și… ce credeți că am găsit ițit de sub rece asfalt, fir colorat? UN ZAMBET! Un zâmbet gras, frumos și atât de șotios că nu am putut nicicum să-l las abandonat, așa ca l-am luat în palmă, l-am privit și o minune s-a împlinit: buzele mele și ochii mei și fruntea mea și obrajii mei și gândurile mele și inima mea s-au pus pe zâmbit!

Noa – Beautiful that way

BUNA DIMINEATA, oameni dragi din lumea mare, poftă bună la cafea și poftă de generat zâmbete, zâmbind și sorbind împreună din ea! 🙂

de moment, muzica mea

Un zambet, iar

1 Comment

Eu chiar cred in puterea zambetului. In momentele, mai ales, in care crezi ca nu ai puterea de a zambi. Zambetul n-ar trebui sa lipseasca de pe nici o prescriprie medicala, din nici o farmacie, din spitale, din scoli, de la locurile de munca, de nicaieri. In primul si-n primul rand insa, zambetul nu are voie sa lipseasca din propriile case si minti. Si sa va mai spun ceva. Eu cred ca stocul de zambete se poate epuiza doar atunci cand te abandonezi in renuntarea la ele. Cum ar veni, un zambet il naste pe celalalt. Invers, un nezambet ineaca urmatorul zambet care devine, odata inecat, nezambet si care il ineaca pe urmatorul si tot asa, pana la epuizarea stocului. Dupa o saptamana nu tocmai favorabila, eu m-am hotarat sa umblu, din nou, la stocul de zambete. Iar pentru dimineata asta de sambata am ales unul dintre cele mai laaaaaargi si mai optimiste zambete pentru zilele urmatoare. Ceea ce va doresc tuturor. 🙂

http://www.youtube.com/watch?v=bOH_mioL3TU&feature=colike

Castelul verde, colţul meu de creaţie..., de moment, ofurile mele

Cartier

Leave a comment

În bucata aceea de lume,
mame-încolăcite cu fii
și fiice-împreunate cu tați,
surorile cu frați
nu se întreabă de ce,
uneori,
pruncii fără vreodată cu-n zîmbet,
cu plămînii diformi,
trebuie duși către groapă.

Chiar și așa,
în bucata aceea de lume,
și fără s-o știe,
prunci din prea multe mame,
necunoscuți de tați,
tînjesc împreunați
la fericire.

Doamnă, domnule, copile,
îți dau pentru prima oară un zîmbet!
Îmi dai o jucărie?

Castelul Verde, Bacau, 2012