M-am indragostit de Zangra cand aveam vreo 7 ani. Recunosc, datorita tatalui meu, care tocmai isi completase colectia de discuri de vinil cu muzica lui preferata. O ascultam la pickup, era a doua sau a treia piesa de pe “Carutza cu flori”. Atunci m-am amuzat, de ritm, de rima, de continutul – ziceam eu – haios. Mai tarziu, reascultand-o, nu m-a mai amuzat. Acum, ma emotioneaza si ma intristeaza cumplit.
Cu dedicatie, pentru Laura si Razvan, care mi-au dat prilejul de-a vorbi si despre altceva decat despre cele obisnuite 🙂