Să nu mă cerți,
atîta doar,
din cînd în timp,
uit să mai fiu mare!
Ca-n vremea aceea,
– o știi! – cînd,
uitînd că sînt mică,
mă transformam cu roșu pe buze
și-mi greșeam cu negru, colțul ochilor.
Îmi plăceau, pe atunci,
pantofii cu toc și,
cu șalul mamei pe umeri,
la braț cu sofisticată poșetă,
mă defilam pretinsă domnișoară,
în fața oglinzii, pe coridor…
 |
| From Desenele mele |
Să nu mă cerți, atîta doar,
dacă acum, din gînd, în timp,
fără să suni,
mă vei găsi naivă,
încolăcită la perete
sau poate în fața oglinzii,
ori pe coridor,
la piept atît, cu o zînă de cîrpă.
Lipsită de fard,
în rupte sandale,
dezgolită de șal
și fără poșetă,
să nu mă cerți!
Din cînd… în timp,
uit să mai fiu mare
și-mi place să zbor…
Pingback: Pentru de dimineață | aghiuţă
Frumoasa poezie!
Multumesc! 🙂
super super suuuuuuuuuuuuupeeeerrr !!!!!!!!!!! cred ca orice fata / femeie se regaseste macar un pic in poezia ta 🙂
Cred totusi ca oricarui om mare ii place, din cand in cand, sa mai zboare 🙂
Multumesc frumos, Lory! :-*
Cu cit o citesc, cu atit imi place mai tare. Aici mergea un desen cu o fetita mare, cu un ursuletz de mina, si nu, nu neaparat goala, precum Bucurenci. 😛
:)))))))))))))))))))))))))) Lala!!!! :)))))))))))))))))))))))
Superb! 😀
🙂 Multumesc, Silvy! :-*
iar n-am mai trecut de mult pe-aici 🙁 dar imi place foarte tare ce vad, asa ca, fara sa promit c-o sa trec mai des pe viitor (din pacate, eu m-am cam facut mare in ultima vreme :D), iti urez si imi urez sa tot citesc si privesc chestii asa frumoase!
Caramico, aici, stii prea bine, esti binevenita oricand si oricum! 😉 🙂
Pingback: Best of 2010 (crème de la crème) | aghiuţă