rasfoind aiurea paginile internetului am gasit pe ici pe colo numele catorva colegi de facultate. dragii mei prieteni cu care am plans si-am ras si-am mancat din aceeasi farfurie, cu care am chiulit si cu care acum mai comunic printr-un mesaj in miez de noapte, din cand, in cand, la cate o betie: “pana la lacrimi mada, dada, gilu’, sa nu uitam sa iubim trandafirii…”. sunt oameni care-mi dau puterea sa-mi tin fruntea sus, cu care, desi nu vorbesc prea des, voi ramane prietena mereu. sunt oameni pentru care, recunosc, nutresc o usoara invidie. au avut curajul sa iasa din anonimat, sa demonstreze ca nu le este rusine nici de locul din care provin -fie el un sat “uitat” din Bucovina, sau mult batjocoritul Vaslui, nici de a arata ca au ceva de spus si culmea, o spun chiar bine.
eu am ramas aici, in orashul meu, timida si naiva.

iulian, victor, nicu, gilu, dada, simona, edi, ovidiu, paul, andrei… ne vedem la boema, da? sa mai invatzam un pic sa iubim trandafirii…