Probabil ca e nevoie de o anumita stare sau poate ca e nevoie de ceva mai mult, de.. sa fi trecut bunaoara, prin anumite locuri sau sa fii pasionat de anumite genuri de muzica, de anumite versuri, sa fii interesat de caractere si tipuri de comportamente, pentru a savura aceasta carte. E ultima scriitura care m-a fascinat, La pescuit de pastravi in America, semnatar Richard Brautigan. Recunosc, am luat-o de la oferte, un autor total necunoscut mie, cu un titlu insa care m-a atras – nu mi-am putut abtine zambetul de satisfactie cand mi s-a confirmat, printr-un comentariu de pe coperta a doua, ca e o scriitura hippie – si m-a atras, in mod evident, si pretzul. Stiam ca o sa-mi placa, stiam ca o voi savura dintr-o suflare, banuind ca pana la toata urma s-ar putea sa fie o aiureala, texte “fara inteles” in care – am descoperit, citind-o – “La pescuit de pastravi in America” e in acelasi timp loc, om, senzatie, sentiment, mesaj si antimesaj. “O abureala” poate ar spune unii, o improscare de cuvinte, o chestie alandala. Asa o fi. Dar m-am regasit atat de bine in “alandalul” acela incat… A! Cartea a fost de multe edituri refuzata. Unul din motive: nu e o carte nici despre pescuit, nici despre pastravi! Imi permit sa spun ca, “La pescuit de pastravi in America” e doar traire, unul din multele moduri de a fi.

Dar n-am fost niciodata buna la recenzii!