…simti nevoia de un exercitiu cu “a fost odata…” ai sa fii uimit sa afli ca exista un loc in care “a fost odata…” este posibil. Un loc in care, printre trandafiri infloriti, cupe rosii de crini, parfum de mana maicii domnului, zumzait de gaze si umbra de visini, sunt croite alei pe care au ramas parca, inscrise urmele pasilor discreti ai vreunei domnitze cu crinolina si umbrelutza din dantela. La bratz, evident, cu-n tanar crai, desprins si el tot din “a fost odata…”.

Poti incerca mai mult, sa adaugi inca o necunoscuta exercitiului tau, sa-ti lasi talpile de izbeliste prin firele de iarba, sa-nchizi ochii, sa tragi adanc aer in piept si sa te trezesti brusc intr-o poveste cu “au fost odata…” niste pitici si zane bune…

Sau poti pur si simplu, in afara unui “a fost odata…” sa-ti pregatesti un cantec de “diminetzi cu ferestre deschise” in prag de seara sau sa ingani “de-ar fi sa vii”, “prieten drag”, sa-ti amintesti cum, “cu hohot din genuni, vorbeste marea”, sa-ti strigi launtric “sunt vinovat, tu n-ai nici o vina”, gandindu-te la “maria, fata cu zambet de foc”. Si sa razi zgomotos de niste calcule matematice ciudate, paguboase chiar, fara intentie insa, dupa ce-ai savurat o mancare buna, servita de un chelner shugubatz.

Oricum ai vrea sa fie exercitiul tau, el are sanse mari de reusita, au spus-o deja fara pic de filtru, contraSensului, si altii 😀 Casa Porto!