Din prea mult respect faţă de mine însumi, eu, Jurnalistul cu “j” mare am gîndit ca a sosit timpul să spun, dom’le, lucrurilor pe nume! Să explic adică, aşa ca pentru toată lumea, ce mă diferenţiază pe mine, Jurnalistul de astăzi, de jurnalistul din manualele de specialitate…

*Dintru-nceput, vreau să fie foarte clar: un Jurnalist trebuie, musai, să aibă bine înrădăcinat în mintea lui şi-n crezul lui principiul că… principiile pot fi încălcate. Ca atare, un Jurnalist adevărat, cum sunt eu bunăoară, nu va ezita, la solicitarea “şefului”, să scrie sau să prezinte un material în care nu crede. La un moment dat, chestia devine chiar distractivă, nu mai ai nevoie nici de argumente, nici de documentare. Sînt suficiente cîteva expresii pompoase: chiar dacă incoerente şi lipsite de sens, ele vor satura, cu siguranţă, un public atît de lacom de scandal !

*Apoi, spre deosebire de un jurnalist, un Jurnalist îşi poate pune semnătura, fără nici o reţinere, sub comunicatul de presă trimis prin e-mail de un binevoitor purtător de cuvînt al unei instituţii. Adica ce, dacă adversarul meu de breaslă poate, eu sînt, oare, mai prejos?… În plus – şi Jurnalistul are voie să gîndească astfel- lumea este prea ignorantă pentru a sesiza un lucru atît de nesemnificativ precum apariţia simultan, în trei publicaţii, a aceluiaşi “articol”. Purtînd, însă, semnături diferite! Mai există varianta: “oricum nimeni nu citeşte/nu ascultă/nu vizionează materialul meu”. Jurnalistul are voie să gîndeasca şi în acest mod! Şi pe bună dreptate: atîta vreme cît îşi ia leafa, totul e în regulă….

*Un alt aspect: un Jurnalist al zilelor noastre nu va pune prea mult accent pe capitolul « gramatica limbii române ». Cu cît refuzi mai mult să recunoşti că este posibil să mai ai scăpări, cu cît refuzi mai înverşunat apelarea la un dicţionar – fie el şi www.dexonline.ro – sau la un manual de gramatică, cu atît eşti mai aproape de definiţia Jurnalistului. Un Jurnalist, spre deosebire de un jurnalist, nu va simţi niciodată nevoia de a-şi ridica semne de întrebare atunci cînd, în loc de “să fii!”, scrie “să fi!”, în loc de « ştii că… », scrie “şti că…” sau cînd în loc de «mai multe blocuri s-au dărîmat din cauza cutremurului », el scrie sau rosteşte « mai multe blocuri s-au dărîmat datorită cutremurului»… Mai mult chiar, un Jurnalist perseverent se va ambiţiona să scrie şi să rostească sus şi tare că « nu se merită să te rişti », în ciuda faptului că verbele «a merita » şi «a risca » nu au fost, nu sînt şi nu vor fi niciodată reflexive…

*Iar dacă cineva va îndrăzni să-i atragă atenţia asupra acestor fleacuri (cu atît mai mult un coleg jurnalist), va fi vai de capul lui! Şi asta pentru că, un Jurnalist adevărat nu are voie să accepte criticile şi nici să le considere constructive. Nici măcar să le ia ca atare. Nu, cel mai indicat, în astfel de situaţii, este ca replica să fie cît se poate de agresivă…

*****

Am obosit. Bag seamă că s-a-ntunecat afară, e vremea să mă duc la nani. Deşi ar mai fi cîte ceva de spus…

Am să mai trag doar o scurtă concluzie – vorba artistului, « aşa cum am spus, nu mă tem de concluzii, nici de premise… » (mai era partea cu « doar de urmări », dar o ignor) : sînt un Jurnalist adevărat pentru că, chiar dacă -într-un involuntar moment de sinceritate faţă de mine însumi- mă voi regăsi cîtuşi de puţin în cele de mai sus, hotărît lucru, nu voi zîmbi! Voi deveni doar, mai încrîncenat în a persevera în greşeală!