Regizorul:
Furie! Dezmăț! Țipăt, râset, fum. Și opiu… Nu uitați de opiu!
Dans, dans, dans. Ritm!
Rochii sfâșiate! Cuțite însângerate! Cânt, domnilor! Poem, doamnelor! Gest!
Țineți ritmul! Și opiu! Nu uitați de opiu!
Două coloane sunt de ajuns: șapte de o parte, șapte de cealaltă, trei în mijloc, doi vin înspre ea, ea înspre doi!
Aveți RĂBDARE!
Actul se sfârșește cu ea. Nu uitați de opiu, ritm și gest!. Și nu uitați că-i doar un act!!!
Șapte de o parte și șapte de cealaltă, ridicați-va mâinile, aplecați-vă capetele și înnebuniți-vă privirile!
Fiți naturali! Voi doi, veniți spre ea, ignorați-i furia, ura, tristețea, împingeți-o și lăsați-o să moară!
Și opiu… Nu uitați de ritm, dezmăț, fum și opiu!
Acum!

Act:
Ea, cu nesăbuita-i furie, schimba actul. Propria-i regie, în goană, se izbi cu tâmpla de piatră, iar sângele înroși, rolul ei suprem, final, tot jocul.

Furie, desfrâu, lame înroșite, mâini sfârtecate, teamă și opiu…
Nu uitați de opiu!

Am visat.