Prinsă-n iarbă, ghemuită,
o Păpușă ciufulită
urmărea cum fiecare
-fluture, omidă, floare-
în oricare ziuă nouă,
în ceșcuța sa de rouă,
povestește vis din noapte
și oricare alte fapte
care-n zilele trecute
fost-au toate petrecute…
From Desenele mele |
Azi, la rînd, a fost Furnica
(vorbareață mititica!)
să ne spună o poveste:
“Despre-o Gărgăriță care,
vai! e-ndrăgostită tare
de-un…Bondar, un oarecare
ce stă-ntins, cu burta-n soare
cît de lungă ziulica…
Nu-i de capul lui nimica!”
A cîntat și Greierașul
îmbrăcat în costumașul
special croit de-Omidă
din fir roșu-cărămidă
din mătasea dintr-o dudă
(chiar de plouă, nu se udă!!)
Și, sorbind de prin ceșcuțe
rouă dulce, cafeluțe,
toți din iarbă se simt bine!
Hai, nu vii și tu cu mine?…
foarte frumoasa poezia..esti foarte talentata
felicitari!
Imi place!Vin si eu cu voi!
Multumim!
🙂 multumesc frumos… mai urmeaza 🙂
Ce-mi place….aproape am uitat feeling-ul versurilor ghiduse de atata seriozitate all around. Scump!
super tare. bravo!!!
Frumoase si sensibile versuri…sa continuui,pt ca ai talent!!! SUCCES!!!
Si, desenul imi place!
Pingback: river » Blog Archive » Pofta buna!