Mi s-a intamplat de multe ori sa ma regasesc intr-o stare indusa de randurile scrise ale unui cineva (cunoscut ‘au ba), intr-o melodie, intr-un vers. Astazi insa, mi s-a intamplat ceva, ceva mai ciudat. Primind spre lecturare un text de la un prieten (nescris de acesta) am ramas surprinsa, pe masura ce-l citeam, nu de faptul ca ma regasesc in el (pentru ca nu m-am regasit, sincer) ci in stil, in maniera in care a fost scris, in cuvintele efectiv folosite pentru a descrie starile, in jocul lor, al cuvintelor, in gen, in semnele de punctuatie etc. Am avut vaga senzatie ca textul acela imi apartine. Nu, nu in sensul acela de apartinere.

E ca atunci cand recunosti dupa voce un cantaret, un poet dupa vers, un jurnalist dupa text. “Puteam sa jur ca eu am scris randurile astea”, am gandit…

Textul era scris de un el.