Trecand ieri, dupa multa vreme, prin curtea spitalului, m-a izbit miros de suferintza. Dar mai ales, iz de umilintza, nu a mea, ci a celor pe care, cu catziva ani in urma, i-am condus – pentru ca era in atributziile mele de serviciu sa o fac – pe ultimul drum…

File de jurnal…

23 noiembrie 2005…

Azi am ingropat trei morti. Unul decedat in decembrie 2002, unul in august 2005 si unul gasit spanzurat in fata Stadionului, in mai, neidentificat. Mers la politie pentru a lua adeverintele necesare, mers la starea civila pentru a lua adeverintele de deces si adeverintele de inhumare. Mers apoi la morga, pus decedatii in sicrie si mers apoi, pe -5 grade Celsius in Cimitirul Sarata, randurile 20 A, 20 B, 21 B si aruncat, da, da, aruncat
sicriile… Fara o lumanre, fara o slujba, fara nimic… Mi-a ramas pe marker miros de oameni mortzi.  Am plans.  Am inca, in nari, miros de formol si carne putrezita si senzatia de picioare inghetzate.

22 Martie 2006

Vom ingropa pe moshu Dumitru si pe baba Anica…  Moshu’ Dumitru mai acu’ o luna si-a lasat paduchii pe scaunul din fatza biroului. Despre baba Anica se spune ca cica ar fi bagat-o in mormant nemernicu’ de fi-su si femeia lui. 2 dosare mai putzin… Am inca in nari miros de carne putrezita si senzatia de picioare inghetzate…

27 februarie 2008

Nu, nu am fost gropar…