Doua nume imi staruie, de cateva zile, in minte, colege de scoala primara, M. si R. Nu mai stiu nimic acum de ele, colegele mele, imi amintesc insa ca radeam impreuna, doar eu cu M sau cu R ori toate trei pe drumul catre casa odata terminate orele si-mi amintesc o vaga neintelegere a faptului ca atunci cand alegeam sa merg cu ele, la brat, catre casa sau chiar acasa pentru cateva ore de joaca, nici un alt coleg nu dorea sa ne mai insoteasca.

Nu intelegeam atunci si nici ca-mi pasa de alegerea celorlalti, imi amintesc doar ca drumul imi era la fel de plin de nebunii copilaresti ca in oricare alta zi in care, la brat, m-ar fi insotit un oricare alt coleg. La ore, acum mi se recladesc imagini dupa imagini, M si R stateau intotdeauna izolate, iar in pauze, lipite de vreun calorifer pe culoarele scolii, ignorate sau hulite de cei de varsta lor. Nu aveau rezultate remarcabile, iar educatoarea, o doamna pe care am iubit-o de altfel nespus, nu parea sa aiba vreo problema cu asta, parea sa aiba insa mereu cate o observatie de facut mai mult lor decat celorlati copii ca… deranjeaza.

Dupa ani de absenta si nestiuta cale urmata de vreuna din ele, ani de uitare, acum vreo sase-sapte ani, de dupa o tejghea din piata, ma striga cineva. Radiind. Era M. A tinut sa ma intrebe ce mai fac si sa-mi spuna ca isi aduce aminte cu drag de drumurile noastre catre casa. Si m-a invitat ca ori de cate ori trec prin piata, sa trec pe la tejgheaua ei, ca-mi va pune deoparte cele mai gustoase legume si fructe pe care le are la vanzare.

From Desenele mele

M-a fericit aceasta revedere. Si m-a intristat deopotriva pentru ca am inteles atunci de ce prietenele mele de drum copilaros catre casa erau nedorite de alti colegi, culmea, de aceeasi varsta cu noi… Ii “invatasera” parintii, ca ele, M si R nu sunt “ca noi”, ca cica sunt tiganci si ca, cica, tiganii fura…

Peter Sarstedt – Where Do You Go To My Lovely

Eu le imbratisez acum, la 34 de ani, cu gandul si le multumesc pentru orele de frumoasa nebunie pe care mi le-au daruit, in anii de scoala primara, pe drumul catre casa, drum ce m-a imbogatit cu cateva strasnice amintiri.

BUNA DIMINEATA, oameni buni din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de impartit in inimi bune lumea, sorbind impreuna din ea! 🙂