Un psiholog american spunea, in cele doua carti pe care recent le-am citit, ca suntem noi, oamenii, rezervoare de iubire care pentru buna functionare trebuie mereu umplute. Cred cu tarie, ca suntem 100% iubire. Apoi suntem, cum spun alti psihologi, 90% educatie. Sau, daca vreti, ecuatia mea este: 10% gena plus 90% educatie = 100% iubire.

In orice adult “iresponsabil” sau greu de inteles s-ar afla, de fapt, un copil al carui rezervor cu iubire a fost gol sau umplut in mod necorespunzator cu ceea ce parintii au crezut ca e iubirea fata de el. Iubirea e esenta noastra, dar se si invata si este o lectie grozava, parol, de invatat!

Ingenunchind la propriu si la figurat, adica fizic si mental, in fata fetitei mele si a altor copii de varste prescolare, reusesc tot mai mult sa vad lumea de la inaltimea lor. Este o lume fascinanta pe care ei mi-o descopera, similara cu a noastra, a adultilor, marcata adica de aceleasi trairi, de la iubire la furie, dar mai sincera.

Incercand sa descopar ce inseamna iubirea pentru fetita mea, descopar, de fapt, ca ea se manifesta neconditionat dar, in acelasi timp, determinat. Fac tot posibilul sa o iubesc ”pe limba ei” si da, descopar ca ea-mi raspunde prin iubire… pe limba mea.