Nu cu foarte mult timp în urmă, vorbeam cu un coleg de breasla despre demararea unei campanii de îmbrăţişări. Despre asta am mai vorbit şi aici, undeva, cred, prin luna martie. Pornise totul dintr-o nevoie acuta a mea de a darui aiurea, cate-o imbratisare. Ideea ma obsedeaza inca. Poate pentru ca, in naivitatea mea, inca mai cred ca putem da si primi, imbratisari aiurea. Si nu doar cand e vorba de un pahar de vin. Ci, oricand, oriunde, oricui. Si nu doar in momente de restriste. Ci, oricand, oriunde, oricui.

La tot pasul, suntem atrasi in fel de fel de campanii: impotriva fumatului, impotriva drogurilor, impotriva cancerului la san, impotriva poluarii, impotriva coruptiei si tot asa. La fel cum, in fiecare zi se sarbatoreste ceva: ziua mondiala antifumat, ziua internationala a varstnicilor, ziua mondiala a stratului de ozon si tot asa.

De ce n-ar exista si o Campanie de imbratisari sau o Zi internationala a imbratisarilor? As renunta bucuroasa la o tigara pentru o imbratisare. As merge intr-o zi pe jos pana ala serviciu si inapoi, pentru o imbratisare. As planta un copac, pentru o imbratisare… As oferi o imbratisare pentru o imbratisare. Asa, aiurea, nu doar in momente de restriste ci, oricand, oriunde, oricui. Si pana nu e prea tarziu…