Editorial, Ziarul de Bacau

Adoptarea de către aleșii “de sus” a Legii privind eutanasierea câinilor comunitari, dincolo de orice interpretări legate de etică și suflet, nu face decât să demonstreze ceea ce, cu câteva zile în urmă, exprimasem deja pe aceeași temă: problema câinilor comunitari nu a scăpat de sub control, e menținută așa.

Să-mi fie scuzat că îndrăznesc să gândesc astfel, dar această lege nu este doar praf în ochiul alegătorilor, ci și (încă) o demonstrație a faptului că-n țara asta, țara mea, clasa politică pe care am ales-o este sterilă. Pentru că, mă scuzați din nou, dar promulgarea unei legi de acest gen, care să dea posibilități și nu verdicte traduse în drepturi sau obligații, nu este decât o nouă definire a expresiei „a arunca pisica în curtea vecinului”, în cazul de față, cățelul. Cu alte cuvinte, oalele se vor sparge, și de acum înainte, în capetele autorităților locale, în timp ce aceia cu aspirații la un post ceva mai sus decât cel de primar s-au spălat pe mâini: „vă obligăm prin lege să optați pentru ucidere”, cam așa văd eu legea asta multdiscutată. Și ceva vrajbă în plus între oameni mai văd.

From Diverse

Ceea ce vreau să spun este că, dincolo de faptul că nu există asumare la nivel înalt, legea (nici) în forma asta nu rezolvă nici pe departe problema câinilor fără stăpân. Pentru că, în timp ce un primar va omorî pentru că legea îi permite, altul nu o va face (tot pentru că lege îi permite), aducerea câinilor de la sat la oraș va continua să existe, iar populația canină va rămâne cel puțin constantă pe străzi, dacă nu va crește. La fel și costurile acestei tărășenii. Despre asta, dacă aveți timp și urechi să ascultați, v-ar putea explica frumos și coerent iubitorii responsabili de animale.

Pe de altă parte, nici o lege care să permită uciderea în masă, necontrolat, nu e dorit! Câinii nu au nicio vină în toată treaba asta. O lege prin care să se prevadă, însă, drepturi pentru animale și obligații pentru oameni, asta ar rezolva problema. Obligații precum amenzi drastice pentru cei care-și abandonează animalele bătrâne și/sau bolnave, amenzi drastice pentru cei care refuză sterilizarea animalelor în condițiile în care nu vor pui de la acestea, amenzi drastice pentru cei care încurajează aciuarea câinilor pe lângă locuințe prin hrănirea acestora, refuzând totodată să-și asume până la capăt îngrijirea lor, sancțiuni și închisoare pentru cei din urmă în situația înregistrării unui nou caz de atac al acestor câini asupra oamenilor… Sancțiuni, totodată pentru orice act de violență asupra animalelor, pentru orice ucidere nefondată, toate concomitent cu derularea de campanii de promovare a responsabilității umane în relația cu animalele și acordarea de mici facilități posibililor adoptatori. Toate acestea ar fi, cu siguranță, și mai ieftine și cu efecte pe termen lung.

Nu omorând câinii, dragi politicieni sterili, rezolvați problemele, ci educând oamenii. “Legea” voastră privind posibilitatea eutanasierii maidanezilor nu ne va scăpa de câini, dar va menține, cu siguranță, hienele printre noi.

Later edit: Proiectul de lege privind eutanasierea câinilor fără stăpâni a fost contestat de un grup de 30 de parlamentari, urmând ca actul normativ să fie analizat, pe 25 septembrie, de Curtea Constituțională a României.