Cafea

Dis-de-dimineaţă mi-am aruncat privirea în ceaşca mea cu cafea amară şi m-a pocnit un chef nebun să intru în ea. Am intrat în ceaşca mea cu cafea amară, dis-de-dimineaţă. Cînd am ieşit, în jurul meu, era totul în alb. A nins.

Dintotdeauna mi-am dorit să intru în ceaşca mea cu cafea amară. Şi un Ocean. Şi-o buturugă. Şi-un cal alb…

4 thoughts on “Cafea”

  1. Domnule Val, cred ca merge si cu solubila, tot fara zahar… Si nici eu n-am inca un Ocean, sunt totusi, in cautarea lui. Buturuga mi-am gasit-o intr-o zi de 22, marti, ale lunii, nu mai stiu exact anul, dar de-atunci mereu se gaseste sa ma condamne cineva pentru asta. Cat despre cal… l-am prins in poza, dar e negru si numai pe jumatate 😀

  2. da… si eu ma mir cum de a iesit alb-negru :)) probabil pentru ca in jur, totul era doar alb si negru 🙂 ca in bacovia, copacii albi, copacii negri…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *