Frecvențele mele sunt distanțele, duratele, neașteptările, iubirile, pe ici pe colo incert, în cercuri albe, pescărușii și ciorile mele. Am învățat să le ascult ca să vorbesc pre limba lor. Cu distanțele, duratele, neașteptările, iubirile, pescărușii și ciorile mele. Ne dăm binețe în aceleași răsărituri, amiezi și apusuri. Ne bem cafelele în regăsiri fără căutări.
Suntem și atât, ascunși, dar la vedere.
 |
| From Diverse |
Ce frumos! Si la gemual nostru veneau doua perechi de turturele – isi aveau cuib in pomi mai indepartati, nu i-am putut vedea… :)Acum mai vine o singura pereche… Una dintre celelalte a murit… si din cate am inteles si turturelele se numara intre fiintele “monogame” 🙂 Ma gandesc ca o fi murit si perechea ramasa, sau a gasit… pe altcineva si a plecat… :)Asa-mi place cand le aud, dimineata, “ganguritul”! :)Viata fericita!
Și pentru că vedem dar nu înțelegem, închidem ochii și ne așezăm iar la rând…
🙂