În fiecare dimineață de week-end, atunci cînd se trezește lîngă mine, Eli (3,10 ani) îmi zîmbește larg și, în loc de bună dimineața, îmi spune șoptit: Mami, eci mumoasă!
Sîmbătă dimineață, Elisa îmi zîmbește și, în loc de ”mami, eci mumoasă!”, mă surprinde șoptit: Mami, eci bine?
Zîmbesc.
-De ce mă întrebi asta, mami?, evit răspunsul.
Elisa îmi ia cu pălmuțele obrajii în mîini: Mami, dacă eci tu bine, ci (si) eu tunt bine…