Am legat…

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cîntec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zîmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi,
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.

Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

Marin Sorescu (19 frebruarie 1936 – 8 decembrie 1996)

3 thoughts on “Am legat…”

  1. Creşte iarba

    Creste iarba! Freamătă muşuroaie de furnici,
    Întoarsa sevă în brazdă suspină!
    Ziua-i amară ca mirosul de nuci
    Şi corpul întreg parcă mi-e tulpină.

    În mine morţii mei îşi cântă zenitul,
    Liane ascunse îi poartă prin iarbă.
    Un dor prelung îmi este trupul
    Din lut ţâşnind în carnea-mi cea albă.

    Ce poveste poartă în ea ţărâna
    Şi flautul ierburilor îmi spune ce taină?
    Ce creşte? Iarba, sângele? Totuna.
    Cocorii se îmbracă a toamnă.

    O, Doamne! Ce cântec voi fi într-o zi
    Liană ascunsă sub iarbă şi nuci
    Spre un dor prelung care va auzi
    Iarbă crescand, freamătând muşuroaie de furnici…

  2. vezi volumul “Zbor frant”, despre Adriana Badita, editura Albatros, 1980

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *