Și te izbește așa, în câte o zi, tu aflat într-o cafenea sau poate chiar în mijlocul străzii ori la serviciu, un dor nebun de poeții tăi, ăia pe care i-ai descoperit în vreo carte citită pe furiș, în liceu, pe sub bancă, la orele de mate. Și-ți mărturisești dorul și afli că dorul tău e și dorul celuilalt și-atunci, atunci – fericit că ai înțeles că suntem premise și consecințe, uneori, ale aceluiași dor – aștepți cu nerăbdare să-ți termini ceea ce aveai de făcut pentru a o lua în pasul ștrengarului către casă unde, cu emoție, îți regăsești, prin rafturile bibliotecii, poetul…

FOTO: Adrian MONORANU