Mi s-a recomandat aseară, în cadrul unor “Dialoguri culturale” (din cînd în cînd, nişte doamne drăguţe se ocupă de organizarea lor) de la invitatul de onoare al acestora, Dan C. Mihăilescu, literatura ca medicament. Ba chiar, “cel mai ieftin medicament” prescris vreodată celor care – fără să fi apucat a-şi da seama cînd, unde, cum, de ce şi la ce bun – au ajuns nişte umilite “aspiratoare de depresie”.
Pe fondul CRIZEI în care ne tot adîncim (mă rog, eu aş spune că în criză sîntem de cînd lumea şi pămîntul), noi, oamenii, de la mic la mare, am fi ajuns nişte ahtiaţi după depresie, “plumb pe aripi”, răutate şi cinism, ne-am pierdut pe noi înşine, ne pierdem cu fiecare clipă (O, Charlie Chaplin, înger vagabond…). Este timpul să ne vindecăm, oameni buni, ne încurajează Dan C. Mihăilescu, iar vindecarea va veni, repede şi ieftin, prin/de la lectură. Lectura ca reînrădăcinare (memorii), ca act compesatoriu (bovarism, turism cultural), motivaţională sau ca evadare (de la ” la modă” la “retro” – ex. Coelho vs. Junger), propune Mihăilescu. (N-am chef să dezvolt cum e cu hapurile astea, din simplul motiv că, uitîndu-mi agenda la birou, mi-e să nu o iau – şi mai tare! – pe arătură.) 😀
Cert este că, după circa două ore de pledoarie, eu una, am cedat. Adică am de gînd să-mi măresc doza zilnică de carte. Sau mă rog, aşa spun acum, cît încă savurez ţigara de după… marea masturbare provocare intelectuală de ieri.
Care a continuat, fără Dan G. Mihăilescu, la un ceai verde cu mentă, unde în altă parte decît în locul în care se nasc celebrele filosofii de chibrit. Hai c-a fost frumos! 😀
P.S.: Dan C. Mihăilescu are tupeul să considere că poezia zilelor noastre nu mai are nimic de oferit. Asta m-a enervat cumplit!
P.p.s: Încă vă întrebaţi “who the fuck is Dan C. Mihăilescu?”, ei bine, aflaţi de aici.
P.p.p.s: Mulţumesc, Laura! 🙂
foto: Razvan Bibire
:)),bine ca nu am fost singura care am intrebat “who…”;)!
river un sfat ,schimba culoarea la comentarii ca e tare obositoare,chiar daca dupa ce il postezi e ok, cind il scrii iti fug/curg ochii:))!
stiu ca e, da’ nu stiu cum sa o schimb si daca pot sa o schimb 🙁
A nu se intelege gresit, este foarte posibil ca nici eu sa nu fi stiut cine este DCM, daca prin natura jobului nu ma intilneam de citeva ori cu el, mai ales ca nu ma uit nici eu la ProTV. Chestiunea e ca DCM este omul care te poate cistiga pentru lectura, adica e chiar un tip care cred ca place oricului, indiferent din ce domeniu de activitate provine. River, m-am bucurat tare ca ai venit.
* oricui 🙂
da, asa este, oricine e dispus sa stea de vorba cu DCM va descoperi poate, abia dupa aceea, cita nevoie avea de fapt, de asta 🙂
eu iti multumesc pentru ca ai grija de mine 🙂
Pai poezia de azi chiar nu prea mai are multe de oferit. Ce mai are?
Eu zic ca mai are. Pasionata fiind de gen, chiar mai citesc poezie noua. Care-mi ofera, multumesc lui Dumnezeu, inclusiv credinta ca ea n-a murit. 🙂
Pai atunci e bine. Sper sa fie doar ignoranta mea care spune ca poezia e pe duca.
nu e vorba de ignoranta, bhuttule, cred ca e vorba de nepromovare mai curand…
uite, mie imi palce mult, de exemplu, ion tudor iovian (ma rog, nu e chiar nou :D) daca ai ocazia, sa-l citesti 🙂 mie imi transmite poezia lui, chiar daca “forma” te face sa penetrezi mai greu “fondul”. in sensul ca omul e lipsit de semne de punctuatie in totalitate. dar pana si asta mi se pare provocator, e ca un joc al mintii 🙂
candva am redat parca, pe undeva, o poezie de-a lui. o voi mai face probabil 🙂