From Muze peste tot |
E marți deja, e ora 4 a.m., iar eu, sub clar de lună, dau de-o oră sens neînțelesului. Că-n orice gând, doar, de neînțeles e musai să se ascundă un înțeles, iar unul dintre sensurile neînțelesului e tocmai acesta din infinite alte înțelesuri.
Încet, încet, mă dezmorțesc, iar din dezmorțiri treptate, una câte una, îmi trag eu însămi sensuri proprii. Așa, în câte o noapte ca asta. De marți, de iunie, sub clar de lună…