From Muze peste tot

Ateneul era blocat de liceeni rebeli, cu creste și plete și rași în cap, cu tatuaje și tăieturi de iubire la încheieturi, așezați pe culoare, turcește. A reușit să se strecoare printre ei, derutată de prezența lor acolo, atunci.

Odată ajunsă în stradă, domni la costume scumpe, fețe necunoscute, patroni de cluburi de cai, primari și avocați trecuți bine de prima tinerețe o așteptau pe scaune în cerc. S-au apropiat de ea, au mângâiat-o ”părintește” pe creștet, i-au trecut degetele prin păr pe lângă ureche și-au șoptit.

”Ce încerci tu, de fapt,să faci? O armată de îngeri rebeli? O anarhie cu îngeri? Te plătim să taci! Sau…”.
”Nu știu despre ce vorbiți”, le-a spus cu noduri în gât, de spaimă netrăită până atunci.
”Tu chiar crezi că lumea-i frumoasă, nu-i așa? Încetează să-i faci să-și vadă frumosul. Încetează recrutarea de îngeri!”, i-au spus.

Se amurgise bine și tot ce-și dorea, după ce și-au scos degetele din părul ei, era să înțeleagă ce se întâmplă, cine sunt domnii, ce-i cu toți acei tineri care blocaseră Ateneul până pe scara de incendiu la un eveniment ca acela și de-atunci, încercând să înțeleagă de ce nu-i funcționează telefonul,de ce e ora atât de târzie și de ce nu putea să-și sune copilul.

”Tu chiar crezi că lumea-i frumoasă, nu-i așa? Încetează să-i faci să-și vadă frumosul. Încetează recrutarea de îngeri!”, i-au spus.
”Faptul că văd în fiecare ceva frumos, faptul că-n fiecare dintre ei sălășluiește frumosul nu face lumea să trăiască în armonie. Știu asta!”, le-a strigat. ”Nu sunt înger, nu fac recrutări, nu știu despre ce vorbiți și nici ce vreți de la mine!”. S-a pus, în fugă cu picioare de plumb, pe traversat străzile pe care atunci se afla, parcă, pentru prima dată, se amurgise bine,luna era roșie și plină și ea fugea, fugea, fugea să-și afle copilul.

Opriți-văăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!

Alarma sirenei de război a devenit deșteptător.

Din așternuturi boțite cu flori de pace și-a luat copilul la piept…
”De ce plângi, mami?”
”De fericire, mami, lacrimile sunt, uneori, de fericire…”.
”Să plângi așa, toată ziua, mami”.
”Plâng, mami, plâng”…