From Muze peste tot

De-atâtea numărători de oi, am învățat să păstoresc nopțile mele albe, nopțile mele grele de atâtea turme de oi câte gândurile mele.

Azi noapte, după păstorit, în ora în care am adormit, pe Cer albastru-senin se făcea că de pe un acoperiș pe altul am sărit. Cu teamă m-am aruncat, până când, până când spatele, simțit-am, mi s-a încordat și-n tumbe, râzând liniștitor, în înalt m-am purtat.

Ce liniște în oile mele, ce albe, ce blânde, frumoase!
Și uite, uite, am învățat să zbor ca între ele, în ziuă, să mă cobor ușor…