Ca azi, la prezentul continuu. Mai demult, îmi proiectam cai verzi pe pereți, cu ochii deschiși visam la pereți, vorbeam cu ei, pereții, nu treceam de ei, pereții. Acum găsesc fascinant, tot cu ochii deschiși, să-i las pe ei să-mi vorbească, să-i ascult dincolo de ce-mi lasă să văd… La fel cum, de ani, am dat privitul răsăritului pe trăitul și ascultatul lui. Dimineață de dimineață. Un fel de dependență, dar nu de cafea, ci de răsărit.

From Diverse