Joi, 25 ianuarie, ora de luat copilul de la școală.

Ușa clasei se deschide și, ca întotdeauna, Elisa (aproape 7 ani) îmi sare în brațe:
– Maaaaaamiiiii!

Nu ca întotdeauna, îmi șoptește, afectată vizibil, la ureche:
-Mama, Dulceață (ursuleața, n. r) mă îngrijorează foarte tare! A fost cuminte, n-a deranjat la ore, a mâncat puțină plăcintă, dar… nu face pipi deloc!

Discuția continuă cât se poate de serios.

Eu: Vai de mine, cum așa? Dar a cerut la baie?
Elisa: Păi nu! Zice că nu poate să facă pipi!
Eu: Mmmmmm… Dar caca face?
Elisa, foarte convingător: Da, face! Mult și foarte, foarte moale!
Eu: Hopa… Păi… cred că e deshidratată, mami! A făcut o indigestie, ceva… Dar alte simptome ai mai observat la ea?
Elisa: Nu are febră, dar tușește și strănută!
Eu: Mmmmm, păi cred că a luat un virus, ceva. Și mai cred că ar fi bine ca mâine să nu meargă la școală, că i-ar putea îmbolnăvi și pe ceilalți copii!
Elisa: Nu, nu-i îmbolnăvește, că tușește și strănută în ghiozdan! :))))))))))))))))))))))))))

N. B.: Dulceață nu s-a dus azi la școală. La prima oră a zilei, și-a luat medicamentele și a făcut inhalație. Să nu uit, la patru, să-i dau pastila! 😀