Ce-i drept, ploile astea m-au cam zăpăcit – să nu zic îmbufnat ori amorțit -, râvnesc la fierbintele meu răsărit, iar când va fi să revină, m-oi lua la trântă cu el prin grădină, ne-om rostogoli în zâmbete și rouă cum știm noi mai bine, cum ne place nouă… 🙂

Până atunci nu m-oi văicări. Oricum, am noi povești de pus pe drum și între lansări de carte-n Hidden, București și-o mare cu valuri liniștitoare și soare răsare, ard de nerăbdare să-mi văd dragii copilași de la mine din oraș, chiar azi, la Clubul de scriere și lectură, proiect la Centrul Norocel, frumoasă, de vacanță, aventură.

Bună dimineața, oameni buni și dragi din lumea colorată, cu poftă și senin să ne fie la cafea și gânduri bune de tors sorbind împreună din ea!