Trebuie sã recunosc cã mi-e drag piticul meu insomniac, îsi face de cap nu musai în nopti cu lunã plinã ori cu eclipsã sau mai stiu eu ce alt fenomen, ci numai când i se pare lui cã-i rost de insomnie, iar în noptile acelea, desigur, mi-o coace si mie. Asa se face cã azi-noapte piticul a dormit bustean si se dãdea cu sania pe zãpada care era un ocean de vise aparte nescrise în vreo carte. 🙂

Bunã dimineata, visãtori din lumea întreagã, poftã bunã la cafea si bune povesti de rostuit, sorbind împreunã din ea! ☕