Zorii de azi sunt despre minunata călătorie în Nimic și Tot în care m-au purtat, ieri, Minunile mele de clasele II-IV (pardon, ale dumneavoastră) din Camera cu Povești. Călătoria a fost pornită de la întrebarea mea: “Hei, Minunile mele dragi, care e treaba și ce-ați mai făcut de când nu ne-am văzut?”, urmată de un sec și unanim: “Păi, nimic!”. Asta este ceea ce a urmat:-Nimic? Adică, o săptămână întreagă, voi nu ați dormit, nu v-ați trezit, nu v-ați spălat, nu ați mâncat, nu ați fost la școală, nu v-ați făcut teme, nu ați râs, nu v-ați jucat etc.? Tăcere. Și… brusc, se ridică Minunea în picioare și zice, după care, tăvălugul: -În acest moment creierul meu s-a blocat. Și încearcă să răspundă la întrebarea: Ce este Nimicul și cum arată? -Chiar așa! Că și acum, eu dacă stau, nu înseamnă că nu fac nimic, ci că stau! -Da! Și chiar când zic că nu văd Nimic, tot văd ceva, adică întuneric, iar întunericul nu pare a fi Nimic, ci… întuneric!-Păăăi, în cazul asta, Nimicul nu există? -Bine, dar dacă nu există Nimicul, de ce vorbim despre el? De ce există cuvântul Nimic? -Nimicul este, oare, opusul lui Tot? Dar ce este Totul, în cazul ăsta? -Totul este orice există! -Da, dar dacă Totul există, de ce Nimicul nu există? -Păăăi… Nimicul, în cazul ăsta, e parte din Tot? -Hmmmm…. Posibil, oare, Nimicul să fie Tot? -Și, dacă e așa, posibil ca Totul să fie Nimic? -În acest moment, creierul meu e plin de întrebări ciudate! Iar eu… Eu mă uit la Minunile mele și le îmbrățișez cu privirea și zâmbesc și le spun: “Doamne, cât de mult vă iubesc! Tocmai ați călătorit în lumea Filosofiei! Adică, arta de a gândi…”. Apoi, ne-am jucat. Bună dimineața, om bun și drag din lumea mea!Camera cu Povești – Mădălina Rotaru, Ateliere de Dezvoltare personală prin Povești și Scriere Creativă